Despre politeţe: „Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie“ (Tudor Mușatescu).
Afirmaţia lui Tudor Muşatescu atrage atenţia supra unei politeţi depline, care ar rezulta din împletirea celei personale, cu politeţea deprinsă în şcoală.
Tudor Muşatescu face o separare între amabilitatea congenitală şi cea dobândită prin educaţie.
O generozitate pe care numai o dobândeşti, este rece, artificială, va fi exercitată doar pentru a respecta eticheta unor medii şi nu vei reuşi să transmiţi vreodată căldură umană.
Pe de altă parte, felul tău de a fi politicos, dacă nu este şlefuit în şcoală, va avea carenţe pentru că, la o reuniune sau la alt eveniment petrecut într-un mediu pe care nu-l prea cunoşti, nu vei şti cum să procedezi faţă de noile cunoştinţe: fie le întinzi mâna, pentru cunoştinţă, gest pe care, după codul bunelor maniere, n-ar trebui să-l faci tu primul, fie viceversa. De aceea, politeţea specifică ţie trebuie şi educată, pentru a fi agreat de cât mai multe medii, şi pentru a nu se observa vreo diferenţă de viziune între tine şi ceilalţi.
Afirmaţia de mai sus, care este şi un mic elogiu adus celor care sunt caracterizaţi de o amabilitate generoasă, dar nu exagerată, îmi aminteşte de proverbul: „Vorba dulce mult aduce“.
În concluzie, consider că politeţea este o atitudine pe care, dacă o avem, trebuie s-o desăvârşim atât în şcoală, cât mai ales, în contactul cu oamenii de orice fel. Acesta ar fi idealul.
Fii primul care comentează