Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători religioase. Reprezintă un prilej de bucurie, fiind încărcată de tradiții și simboluri felurite. Ritualurile sunt complexe și numeroase, iar creștinii din fiecare zonă a României sărbătoresc în felul lor, dar mai toți se adună de Crăciun la aceeași masă cu cei dragi și sărbătoresc Nașterea Domnului.
În general, Crăciunul, chiar dacă este o sărbătoare creștină, începe la români odată cu practica păgâna a sacrificării porcului. Tradiția spune că purcelul se taie cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Ignat, pe 20 decembrie. Pe vremea dacilor, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului care slăbea Soarele în cea mai scurtă zi a anului. Pentru a veni în ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci și-l hrăneau cu carne. După aceea ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții.
Acum, porcului i se face semnul crucii pe frunte cu un cuțit, măcelarul zice „Doamne ajută să-l mâncăm sănătoși”, după care se trece la tranșare. Se zice că românul știe să folosească fiecare componentă a porcului mai mult că orice nație din lume poftitoare de porc: picioarele pentru piftie, urechile și coadă, slănina pusă la afumat, intestinele care sunt umplute pentru tobă, caltaboși sau cârnați, precum și felurite fripturi din carnea acestuia.
Sărbătoarea continuă apoi de Moș Ajun cu colinde care țin până noaptea. Copiii merg la colindat pentru a vesti Nașterea Mântuitorului și primesc drept răsplată mere, nuci, covrigi, portocale și, în era modernă, bani. În unele sate, se obișnuiește că cel mai în vârstă membru al familiei să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb.
Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Și cred că vor avea o recolta foarte bună în anul următor dacă vor amestecă sămânța pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
În dimineața de 25 decembrie lumea participă la Sfântă Liturghie de Crăciun și apoi la masa de Crăciun. În calendarul ortodox cele două zile de Crăciun continuă cu sărbătoarea Sfântului Ștefan și toate cele trei zile sunt sortite revederii părinților, neamurilor și prietenilor.
Tot de Sărbători ne facem și cadouri. Acest obicei are două surse: pe de o parte provine din dărnicia lui Moș Crăciun, pe de altă, reprezintă o imitare a gestului celor trei magi de a se închină Mântuitorului, prin aducere de daruri.
Fii primul care comentează