Și iar vei ține piept la lupii suri,
Și iar, pe limba lor, vei cere carne –
Și iar, în haita lor, de trubaduri,
Vei programa la simfonii de arme –
Și iar vei apăra cate-un proscris,
Și iarăși te vor încolți, să-ntrebe,
Pe cei mai slabi, de ce nu i-ai ucis?
De ce –ai cruțat atâtea amoebe?
Și iar, în locul lor, vei fi chiar tu
De vina, și te vei preface-n nadă,
Cu cât te zbați mai mult, cu-atâta nu
Vei fi mai mult decât o simpla pradă –
Și vor muri cei scumpi îin jurul tău,
De fericirea cancerului care
Deși sedat să nu mai facă rău,
Măcar ucide, dacă nu mai doare –
Rămân copii fără părinți, rămân
Bolnavi, fără de făcători de bine –
Și tu vei alăpta doar lupi, la sân –
De saturi una, altă haită vine…

Fii primul care comentează