Să pui doar lacrimi în cutia milei;
Bănuţi de toamnă, despletite flori –
În timp ce sângele, afară, pe comori
Se va negocia, la preţul zilei –
Să nu pui niciodată nici-un sfanţ
Aici, lângă icoana afumată;
Lăsaţi măcar un Dumnezeu fără de plată,
Şi flori uşoare, neplătite-n pat, la danţ –
Atunci e-atât de lină şi pustie
Biserica în care o bătrână
Mai vede-un rest la toată lumea vie,
Un rest de flori, ce-i tremură în mână…


Fii primul care comentează