Cutia milei

Să pui doar lacrimi în cutia milei;

Bănuţi de toamnă, despletite flori –

În timp ce sângele, afară, pe comori

Se va negocia, la preţul zilei –

 

Să nu pui niciodată nici-un sfanţ

Aici, lângă icoana afumată;

Lăsaţi măcar un Dumnezeu fără de plată,

Şi flori uşoare, neplătite-n pat, la danţ –

 

Atunci e-atât de lină şi pustie

Biserica în care o bătrână

Mai vede-un rest la toată lumea vie,

Un rest de flori, ce-i tremură în mână…

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns