Iti vine, cateodata, pe cuvant,
Sa dai cu toata lumea de pamant.
Si fara sa o lasi, trudind, nebuna,
Sa vrei s-o faci, chiar tu, pe toata, buna…
Atunci, vezi singur, ca esti un nimic.
Ca tot ce misti, sta intr-un firfiric.
Si ca sa il aduni, de-i bun, sau nu,
Nebunul cel dintai devii chiar tu.
Deasupra stau devize mari: dreptate,
Democratie, bine, libertate,
Si toate, ca sa miste, si sa toarne
Avantul orb, in kilele de carne.
Atunci, din fericirea pentru toti
Vezi carnaval si targ de idioti,
Si intelegi de ce si Raiul nu e
Decat fiinta ta, batuta-n cuie….
26 aprilie 2013
Fii primul care comentează