Daca-as ajunge Rege de calici,
Un franc n-as da, de la bugetul meu!
Sa dea, de vrea, chiar bunul Dumnezeu!
Eu doar adun, si fac doar daruri mici!
De vor mai mult, e lumea toata piata –
Sa ia din ea, de pot, si de mai stiu –
Sa demonstreze ca au suflet viu –
Dar nu din amarata mea de viata –
Am dat si eu, candva, dupa puteri –
N-a fost usor, si-adesea am gresit –
Puteam sa fiu mai larg chivernisit –
Dar ce conteaza binele de ieri?
Dac-as ajunge Rege peste hoti,
Un franc n-as da – caci dansii au destui –
Si nu duc, zau, de grija nimanui –
O Iuda-as fi, cu dansii, Iude, toti!
Caci furi sunt toti, de dragoste, si-apoi
De o desertaciune minunata,
Pe ea, de mici, invata sa se bata,
Si ii ajung si robi, dar si eroi –
Si –aceasta poezie e un dar!
E mic, si nu da paine, si nici apa –
De Rege esti, de rele nu te scapa –
Ci cumpaneste doar, sa ai habar!
30 mai 2013


Fii primul care comentează