Nea Marin si Politica Globala

Mai, oameni buni.

 

Voi nu vedeti cum se intampla ce se intampla?

De unde vin banii care comanda legile care creeaza monstruozitati ale credintei?

Din petrol. Din petrodolari, mai bine zis.

Unii, Apusul adica, se da in barci, I like to move it, move it, pe Glob si acasa, si platesc cu hartii, petrolul, care devine ban virtual, care se intoarce in obligatii pentru idiotii care au ars gazul in prostia asa zisei libertati. Acum, marii iluminatii, ce sa faca? Dupa ce au planificat toata dreptatea asta mondiala? Musulmanii au fost cuminti. S-au inmultit, si nu mai au unde sa traiasca, ca resursele lor, le-au dat ca sa se inmulteasca. Merita si ei un hatar, nu? Si da-i, tone de democratie, libertate, frectii, propaganda lui Goebbels, aplicata  la alta scara Orwelliana.

M-ar mira ca Rasaritul sa fie strain de toate apucaturile astea. Si ei, consuma tot petrol. Si apoi, cu cat este mai slab adversarul, cu atat mai bine pentru noi, spun ei. Dupa noi, Potopul.

Si urmeaza consumul de apa.

Si asa mai departe.

Pana ajungem la utopia Nea MARIN SI POLITICA GLOBALA.

Dar nu vom ajunge la ea.

Unii, adica cei care vor urma, vor ajunge la dracu’, ca sa ma exprim savant, chiar pe lumea asta.

 

Nea Mărin şi Politica Globală

 

( Octavian Cotescu, în rolul lui Amza Pellea, amestec de cetăţean meditativ, Titus Herdelea + Caţavencu, care scoate limba când într-o parte, când în alta)

Mă fraţilor ( duios),

( cetăţean )

Cele două popoare barbare care trecură până acum prin Uzina Viselor mă puseră pe gânduri. Veniră primii. Cu maşinile intrau, cu maşinile plecau din Uzină. Pe jos, niciunul. Cu bicicletele, niciunul. Văzură ai noştri, transilvănenii, şi îi rugară să meargă măcar înăuntru cu bicicletele. Se învoiră. După aceea, nu mă mai lăsară. Cică, nu sunt în vacanţă la serviciu. Plecară primii.

Veniră următorii. Ăştia, mai motorizaţi. Mai strălucitori. Până şi săracul ăla de poet, de la Presaj, nepotul lui Rolling Stones, fu obligat să vină cu jeep-ul la serviciu: că unde stă, mai merge şi cu bicicleta.

Măi fraţilor,

Grijulii toţi. Grijulii. Cu Planeta toată. Adică, ce se face ea, dacă nu mai merg ei cu maşinile?  Prin oraş? Prin lume? Cu avioanele? Cu navele? Ce mai mănâncă arabii? Ce tehnologie mai ia Rusia? Ce orez mai consumă chinezii? Ce se fac cei din RPC? Cine le mai dă lor fumuri?

Acu, mă întrebă frate-miu, Pupă-i Ciocu’, de-i zice aşa, că merge toată ziua cu muica, cu maşina, că e şi ea singură, şi nu vrea, de dorul ei, să se căsătorească. Aşa-i zice: Pupă-i Ciocu lui muica. Mă întrebă: De ce nu vii, nea Mărine, director la Uzina Viselor?  Că ar fi mai bine. Ştii? Ar fi mai bine. Mă frate-miu, zisăi, cum să vin io acolo? Cum să vin? În locul Directorului General al Uzinei Păi, ştii câte are el pe cap? Câţi petrodolari? Câţi iubeodolari? De la Bănci? Virtuali? Ce să fac eu acolo? Io, aici. Cu astronomii. Văd viitorul. Încerc. Şi  toţi astronomii tac mâlc. Da io v-o zic pe şleau. Aveţi grijă, mă fraţilor, că petrolul  se termină. Şi ăştia vă puseră gând rău.

Că vă dau de toate: pâine, încă. Şi circ.

Dar pământul se lucrează greu. Ia incercaţi să-l lucraţi la cazma.

Aşa că, să aveţi grijă, să aveţi fiecare câte un pogon. Pogonul lui Dumnezeu. Să puneţi pe el pomi, pe perimetru. Şi ce mai vreţi voi. Să vă rugaţi şi să trăiţi să plouă. Să aveţi pe el un bordei. Şi unelte. Şi sănătate. Şi copii. Să crească pământul României.

În rest, ştiu. O să vi se spună câte în lună şi în stele. Că motor electric, hidraulic, pneumatic,  atomic, cu apă, cu antimaterie. Acceleratorul de la Bruxelles. Ăla de recreează Pământul. Ori controlează gândurile. Zboruri spre stele. Spre originea universului.  Se uită cineva la motoarele noastre, de atâta vreme? La pila lui Karpen? La invenţiile lui Capră? La psihologia consonantista a lui Odobleja? La coarde? La invenţiile lui Teslea? La balonul cu biogaz? Dar de motorul cu credinţă aţi auzit? Uitaţi-vă în istoria românilor, măi fraţilor! Ca să înţelegeţi ceva din ea! Sunt toţi savanţi. Toată Academia, Academiile, Universităţile, învăţământul, toată intelactualitatea, toate masele în permanentă emancipuire, sunt ahtiate după mersul pe jos, şi pe bicicletă.Mai ales, prin ţară, şi străinătate.

          Măi fraţilor,

Aşa păţiră ce păţiră cei din Irak, Libia, Egipt,. Era s-o păţească şi Siria. Că toată lumea voia să meargă pe jos, şi pe bicicletă. Şi bancherii şi generalii nu s-au înţeles.

Dar eu vă spun: un om al deşertului rabdă mult. Dacă e arab. Dacă nu, e bancher. Nu mai spun al cărui neam. Să nu mi se impute legal făcutul cu ochiul.

PS. De unde vin, măi fraţilor, desanturile astea de maimuţe urlătoare, cu steaguri, cu lozinci, cu portrete, cu îndemnuri de ură şi dezbinare rasială? Când e primăvară?  Şi nu-şi taie viţa de vie, stropesc pomii, sapă pământul, sădesc răzoarele? Şi mai pun şi ei mâna pe literatura şi istoria şi ştiinţa şi filozofia şi cultura şi arta universală? Nu numai pe arme, pahar, şi muieri? Şi nu fac sport, fair-play, dacă nu-şi mai încap în mândrie naţională? Ia să vedem, cine răspunde la întrebarea asta…( scoate limba, şi se uită când la stânga, când la dreapta )

13 martie 2014