Cantecul gazelei


La o rascruce, singura, pe ciuci,

Gazela blonda, fremata – s-o-mpusti –

Aroma ei, de frageda cafea,

Parea un fum, iesind din narghilea –

Pandea si ea, un vanator, s-o duci

Sa ii framanti aluatul ei – brutar –

Din painea ei, sa-i dai, in loc de dar,

Gutui si must, si nuci, si mere dulci…

Ce mica-i vina ei, fara habar,

Pe lumea vanatorilor nauci,

Ei, toamnelor ce vin, doar cuib de cuci,

Le fac, si din dulceata lor – amar –

Trecand, vartej, ca frunzele, naluci,

Fara oprire, dragoste, hotar,

Fara de gand in urma lor, macar,

Cu ochii mari, deschisi, in stand pe buci…

13 octombrie 2014

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns