Ascunsele gradini de se arata
Oricarui insetat de camilar,
Seherezada, cum s-alegi, din gloata,
Cu mintea, nu cu trupul ei, hoinar?
Terasele gradinilor, expuse
De sunt oricarui pas de beduin,
Nu m-as simti pe floarea lor, pe buze,
In loc de Print – un calator, strain?
Si daca ce mi-e dat, la oaza toata
E dat sa guste – din gradina mea –
Ce-i mai ramane vrerii mele, biata,
Sa nu mai uite, din uitarea grea?
Scrieti-mi, doar, si voi vedea pe data,
De valul ce v-ascunde are cheag,
Si merita, ca haina, viata toata,
De lunecarea ei, sa-mi fie drag…
S-o-ntind, in brate, unui sot, sirag…
Dar nu uitati, sa puneti, in scrisoare,
Un plic, papirus, si cativa talanti,
Si pentru printii fara de talanti,
Care va fac, printre emiri, intrare…
17 – 18 iulie 2015
Fii primul care comentează