Joi, 24 aprilie 2025, în Aula Academiei Române, Filiala Timișoara, la o zi după praznicul Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință, din inițiativa lăudabilă a conducerii acestui for, a fost sărbătorit profesorul Gh. I. Tohăneanu, strălucit dascăl și savant, care alături de Gh. Ivănescu, Eugen Todoran, Ștefan Munteanu, Vasile Șerban, Deliu Petroiu, Victor Iancu și alții a contribuit la ctitorirea învățământului pedagogic universitar în orașul de pe Bega.
Biruințele domnului profesor au scăpat de balaurul necunoașterii zeci de generații care apoi i-au diseminat învățătura și înțelepciunea în toate cele patru puncte cardinale. De aceea toți cei care au primit lumină din lumina DASCĂLULUI și OMULUI Gh. I. Tohăneanu nu cred că l-au uitat sau îl pot uita atâta vreme cât rămân aici mărturii vii ale cunoașterii, dăruirii și caracterului său nestricat de stricăciunile vremurilor.
Prin urmare nu împărtășesc părerea celor care, de la tribună, cred că dacă Aula din bulevardul Mihai Viteazu n-a fost plină ar fi un semn al uitării din partea acelora pe care i-a format cât și a prietenilor de-o viață.
Cred mai degrabă că risipirea discipolilor prin țară și lume, precum și lipsa de informare a vârstnicilor care nu au acces la internet, ori alte cauze obiective i-au împiedicat pe cei care l-au apreciat și iubit să fie prezenți la aniversarea celor 100 de ani de la venirea sa pe lume și nu uitarea.
În numele celor care au fost, dar și al celor care n-au putut să fie la acest ceas de sărbătorire, mulțumesc domnului profesor pentru că am ajuns ceea ce suntem!
P.S. Chiar dacă unii zic că nu l-au uitat, regretabil e că au uitat ceea ce ne-a învățat domnul profesor. Prenumele Gheorghe se abreviază așa cum o făcea domnia sa pe toate cărțile și articolele publicate și nu G., așa cum a fost rostit de unii în această zi, probabil pentru că li s-a părut că sună mai elevat. Domnul profesor Gh. I. Tohăneanu i-ar fi corectat cu siguranță!
Gh. I. Ciulpan
