Toate scrierile antice fac referire la cele 3 războaie ale zeilor, cunoscute de greci sub numele de gigantomahia sau titanomahia, 3 războaie totale în timpul cărora pământul a fost răscolit de bombe, lăsând urme doveditoare; azi Sahara și Gobi fiind deșerturi atomice. Nisipurile vitrificate, sticloase, tektitele negre și mari ce conțin izotopi radioactivi de aluminiu arată prin analize că, suferiseră cu mii de ani în urmă puternice bombardamente radioactive, fiind expuse la temperaturi de circa 5-6 000 de grade. Orașele Sodoma și Gomora prezintă și ele urmele unor distrugătoare arme venite din cer.
Armele uluitoare ale zeilor, asemănătoare celor atomice de azi sunt descrise de texte vechi indiene, akkadeene, asiriene, sumeriene. Aflăm din „Bhagavad-Gita” că trei cetăți au fost distruse „de un singur proiectil încărcat cu toată puterea universului” și a lăsat în urmă o coloană incandescentă de fum și flăcări, strălucitoare cât 1 000 de sori. Tot un astfel de proiectil este descris în „Drona Parva”, și avea strălucirea unui foc fără fum, cerurile s-au înconjurat de ceață, apoi „norii urcară cât mai sus, lăsând să cadă o aversă de sânge. Lumea, arsă de căldura acestei arme, păru cuprinsă de febră”.
Epopeea indiană „Mahabharata” vorbește despre o armă care a provocat secetă într-o țară timp de 12 ani și de alta „care ucidea fătul în pântecele mamei”. În Cartea a VIII-a se relatează că, de la bordul unei puternice vimana, aflată în aer la mare înălțime, pilotul Gurkha a aruncat un singur proiectil asupra cetății dușmane. Atunci, un fum alb strălucitor, de 10 mii de ori mai luminos decât soarele, s-a ridicat având o incandescență insuportabilă, toate elemente s-au dezlănțuit, soarele se învârtea în cerc și lumea pârjolită fugea buimacă și cuprinsă de văpaie, elefanții arși fugeau înnebuniți, căutând scăpare. Apa clocotea, animalele și dușmanii mureau, arborii se prăbușeau în șir, caii și carele de luptă ardeau, totul arăta ca un incendiu uriaș. Descrierea de după dezastru este îngrozitoare, căci „cadavrele celor căzuți se zgârciseră într-atât din cauza căldurii nemaiîntâlnite, încât erau de nerecunoscut”.
Prințul indian Rama primise de la Agastya, „arma strămoșului” și o ținuse pentru o împrejurare supremă, căci era o armă teribilă; „era o săgeată care avea adunată în ea energia tuturor ființelor, și strălucea ca Soarele”. Ea putea să străbată un munte, putea trăsni un șir de 100 de elefanți, și apoi să prefacă în pulbere alt șir de 100 de care, și în cele din urmă putea să sfărâme o cetate de granit. După ce Rama a lansat arma „cele 2 oști crezură că venise sfârșitul lumii. Zdruncinarea văzduhului le-a prăbușit. Pământul s-a cutremurat până în măruntaiele lui de foc. Multe stele s-au desprins de pe cer, toți arborii au început să-și piardă frunzele”.
Luptele din „Ramayana” descriu bătălia care a distrus Lanska, Țara Luanei din Munții Buzăului; legendele locale românești povestesc despre distrugerea cetății regelui Luana prin foc, astfel că n-a mai crescut nici iarba și nici animalele n-au mai călcat pe acolo. În „Ramayana” eroul Hanuman a dat foc cetății lui Ravana, din carul tras de cai asemănători cu razele soarelui. Pentru a ajunge la cetatea acestuia, armata prințului Rama a trebuit să construiască un pod. (Nicolae Miulescu, „Dacia – Țara zeilor)
Astăzi, în dreptul orașului Brăila, la o adâncime de aproximativ 2 m în mijlocul Dunării se văd urmele unei ciudate construcții, numite de localnici „Podul Uriașilor”. Adâncimea și furia fluviului nu permit nici cu mijloacele de azi, construirea unui pod. Localnicii cred că spiritele uriașilor care s-au luptat păzesc și acum construcția, iar despre constructorii ei nimeni nu poate spune nimic.
„Mare prăpăd s-a întâmplat atunci pe pământ”, spun bătrânii din zona Munților Buzăului. Într-o grotă este desenată o navă ce are în față un arc întins, cu o săgeată. În alta, rachete stilizate de pe sol se îndreaptă spre cer împotriva dușmanilor veniți în care de foc. La fel ca în alte zone, pe platoul din Țara Luanei nu există forme de viață animală sau vegetală, cu excepția unor microorganisme.
