S-au împlinit 160 de ani de la înființarea înaltului for de cultură și știință, Academia Română, și de acest eveniment se leagă numele marelui patriot C. A. Rosetti, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și militant unionist pentru unirea Principatelor Române, publicist, editor și om politic, fondatorul Partidului Național Român.
Este personalitatea istorică importantă care a propus la 1 Aprilie 1866 înființarea Societății Literare Române, ca instituție supremă, care să cuprindă în rândurile ei cele mai remarcabile entități ale vieții culturale românești, literare și științifice, pentru a contribui la dezvoltarea și progresul general al societății. După unirea Principatelor Române societatea avea nevoie de o instituție cu statut național, să fie enciclopedică și activă în tot spațiul românesc și care să promoveze creația literară și științifică, să unească cele mai luminate minți nu numai din țară, ci și din teritoriile românești aflate sub stăpânire străină: Transilvania, Banat, Maramureș, Basarabia și din sudul Dunării.
Membrii fondatori au fost 7 personalități din România: C. A. Rosetti, Ion C. Massim, Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Vasile Urechea-Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Augustin Treboniu-Laurian; 3 din Transilvania -Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu și George Bariț; din Basarabia 3- Alexandru Hașdeu, tatăl lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, Constantin Stamati și Ion Străjescu; din Banat 2 – Alexandru Mocioni și Vicențiu Babeș, iar dintre aromânii de dincolo de Dunăre – Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici. Primul președinte al Societății Literare Române a fost ales Ion Heliade-Rădulescu.
În anul 1867 s-au primit noi membri, printre care și Titu Maiorescu, și prin lege Societatea Literară Română devine Societatea Academică Română, până în anul 1879, când este declarată Academia Română „persoană morală și independentă în toate lucrările, de orice natură”.
C. A. Rosetti s-a născut în București la data de 2 iunie 1816, ca fiu al spătarului Count Alexandru Ruset și al Elenei Obedeanu. Face studiile în București la colegiul „Sfântul Sava”, în anul 1846 va pleca la Paris și va audia cursurile istoricilor și gânditorilor francezi Jules Michelet și Edgar Quinet, ale altor importanți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez, ce se manifesta în acea epocă frământată de idei tot mai îndrăznețe, pregătitoare a Revoluției de la !848. Va avea relații cu românii aflați la studii, va participa la înființarea Societății studenților români de la Paris, va fi cooptat și inițiat în masonerie, va urca toate gradele, cel de-al 18-lea i se va acorda în anul 1847.
În anul 1848 la București va lua parte la înființarea Lojii bucureștene „Lumina”, alături de alți intelectuali români luptători pentru unire și lideri ai Revoluției din Țara Românească, cu unii dintre ei, Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Ion Ghica a înființat în anul 1843 Societatea Secretă „Frăția”. Ca acoperire va cumpăra în 1846 tipografia „Asociațiunii literare a României”.
După înfrângerea Revoluției a stat 9 ani în exil la Paris, și de aici a contribuit la editarea revistelor „România viitoare” și „ Republica Română”, a publicat articole în care-și manifesta dorința de unire. S-a întors în țară în anul 1857 și a militat pentru reforme democratice, unitate și independență națională, în Divanul ad-hoc C. A. Rosetti a avut un rol important în alegerea lui Al. Ioan Cuza și alegerea lui ca domn și în Țara Românească.
Va implica și ziarul pe care-l fondează la 9 august 1857, „Românul” (inițial s-a numit „Concordia”), o publicație săptămânală, apoi, zilnică, întrebuințând în paralel alfabetul chirilic și cel latin, unul dintre cele mai prestigioase ziare de la începutul sec. XX. După ce ziarul critică pe Al. Ion Cuza, este interzis de mai multe ori, dar va reapare sub titlul „Libertatea”; iarăși va fi interzis și mai târziu va fi numit „Conștiința naționale”. Abia după abdicarea lui Cuza, ziarul va intra în legalitate și va apare până în anul 1905.
C. A. Rosetti, pentru prima dată, pune bazele „Asociației lucrătorilor tipografi”, în anul 1859 este directorul Teatrului Național București, în 1860 va fi ministru al Cultelor. Va avea un rol important în desființarea cenzurii și a rangurilor, crearea Steagului Național și desființarea pedepsei cu moartea.
După Lovitura de stat din 2 mai 1864, C. A. Rosetti devine opozantul lui Cuza și principalul artizan al formării „monstruoasei coaliții”, care-l va determina pe Cuza să abdice în anul 1866. Însă nu va fi un susținător al monarhiei, va susține ca formă statală republica.
