Marea preoteasă a zeului Apollo, Sibila Erythree sau Roșiana a fost cea mai ilustră reprezentantă a înțelepciunii și religiei celei vechi a strămoșilor noștri hiperboreeni de la nordul Dunării. După cum spune Ovidiu în „Fastele”, cărțile ei de profeții și imne erau păstrate cu mare grijă în Capitoliu, într-o ladă de piatră depusă într-o boltă subterană sub templul lui Jupiter. Lactantiu o numește cea mai distinsă și nobilă sibilă, care pentru generozitatea și caracterul spiritului său va ajunge împărăteasă.
Inspirată de un mare sentiment religios va călători dintr-o țară în alta, de la un sanctuar la altul, punându-și talentul, arta, vederile spiritului său în slujba oracolelor și preoților, fiind respectată și admirată pentru știința sa universală și viața de sfântă pe care a dus-o, scrie și Pausanias. Călătorește în Palestina și conștientă de superioritatea spiritului, a înțelepciunii sale pune la încercare înțelepciunea regelui Solomon. În tradițiile evreiești, această renumită sibilă/savilă, cum este cunoscută și în manuscrisele vechi românești din sec. XVII-XVIII, este numită „regina de Saba”-(Cartea regilor)
Într-un imn sibila Erythree spune: „Eu mi-s născută între oameni și zeițe/Sunt o femeie nemuritoare/ tatăl meu se hrănea cu pâine (era agricultor)/După mamă eu sunt hodișeană și patria mea este Roșia/Mărmești loc sfânt al Mamei mari, și râul Iadului”. Istoricul Suidas spune și el că această genială femeie care ocupă un loc însemnat în istoria lumii vechi „a fost născută pe teritoriul Roșienilor numit Batti, mai târziu acolo s-a întemeiat un oraș care s-a numit Erythree/Roșia”. Pe harta geografică a Zarandului vom găsi și azi satul Mărmești, vechiul Marmissos, dealul Botiascu, Dâmbu Hodișanului, Botea și Bodea, râul Iad, Boti, muntele Mama sau Moma, lângă Roșia se află valea Holodului și satul numit Hodiș/Hoghiș.
În alte izvoare istorice vechi, ea este numită Amalthea Marpesia, adică din Mărmeștii de la Hălmagiu, alteori Alburnea, adică Alburnus/Roșia de lângă Abrud. După Pausania și Suidas, numele personal al sibilei ar fi fost Erofila, o formă grecizată de la Rafira, nume foarte uzitat la românii din Transilvania. Într-un manuscris din 1780 se spune că ea „era de la marginea pământului, unde este aurul cel scump, ce se cheamă sufir”, apare ca o femeie foarte bogată în aur și pietre scumpe, că a dăruit bisericii Sionului multe odoare deosebite și veșminte ornate cu aur și pietre prețioase, și că „Savila era înțeleaptă, atât cât și alți împărați de pre marginea pământului trimetea de lua sfat și înțelepciune de la dânsa”. (Gaster, în lucrarea „Crestomație”)
Sibilei Roșiana i se atribuie o colecție celebră de preziceri foarte cunoscută în lumea antică în timpurile antehomerice. A scris diferite poezii și cântece, versuri eroice, cărți despre divinațiune și pe acestea le-a dus la Roma în timpul lui Tarquiniu; nefiind prețuite de romani, ea a ars 2 cărți și numai una a rămas pe care romanii au cumpărat-o la un preț exorbitant. Dionysiu din Halicarnas scrie că, sibila Erythree a adus la Roma 9 cărți din care 6 le-a ars, că augurii, examinând cărțile rămase ajung la convingerea că acestea au fost trimise de divinitate și rău s-a făcut că nu s-au cumpărat toate. În ce limbă au fost scrise aceste cărți nici un autor antic nu ne spune, dar „ele au avut o influență imensă asupra vieții de stat a poporului roman”, scrie Pliniu, iar faptul că romanii alcătuiseră un colegiu de preoți pentru conservarea și consultarea lor denotă că, se cereau cunoștințe speciale pentru citirea și interpretarea acestora.
Tot el afirmă că, a treia carte a sibilei cumpărată de regele Tarquiniu a ars împreună cu Capitoliul pe vremea lui Sulla, și după acest dezastru romanii au căutat în toate părțile imperiului în speranța că vor mai găsi un exemplar din oracolele ei, dar fără rezultat. Sibila din ținutul Zarandului este cea care l-a sfătuit pe Eneas după războiul Troiei să se stabilească cu troienii în ținuturile unui popor numit „crusaei”, sub forma romanizată „crușei”. Bine primiți au rămas o iarnă înainte de apleca spre Italia; deducem că, sibila Erythree era originară din ținuturile Crișurilor și poporul din care provenea era numit „crușei”.
(Foto: Wikipedia)
