Mărire Ţie, cel ce eşti,
Pentru lucrările fireşti,
Şi pentru rău, şi pentru bine,
Mărire Ţie, Înălţime –
Mărire Ţie, aluat
Din care Însuţi, ne-ai creat,
Mai slabi, mai bravi, ologi spre bine,
Să ne întoarcem toţi, la Tine –
Mărire Ţie, ce eşti versul
Care creează Universul,
Şi din căderea-i de ruşine,
Tu îl răscumperi – chiar cu Tine –
Mărire Ţie, zori de zi,
Şi libertate de copii,
Mărire Ţie, rug de aştrii,
Şi-nţelepciune de sihaştrii –
Mărire Ţie, fraga minţii
Din care se înfruptă Sfinţii,
Mărire, voie de părinte,
Ce –şi pune inima-nainte –
Mărire Ţie, Cel ce-ndură
Şi gropi de iad, şi munţi de ură –
Mărire Ţie, ce dai pâine
Copilăriilor de mâine –
Mărire Ţie, fulg şi munte
De Taine-nalte, sau mărunte,
Mărire Ţie, rană dulce
Şi chin al nostru, de pe cruce –
Mărire Ţie, Înviere
Ce ne dă dragostea-i de miere,
Mărire Ţie, Sfântă Viaţă,
Care cu viaţa, ne răsfaţă ….
Mărire Ţie, cel ce ştie
Că Dumnezeu e omenie,
Şi-şi pune sufletul, mereu,
Să fie omul – Dumnezeu…
Mărire Ţie, cel ce eşti,
Pentru lucrările fireşti,
Şi pentru rău, şi pentru bine,
Mărire Ţie, Înălţime –
20 septembrie 2012


Fii primul care comentează