A fost anunţat că a murit. A fost dusă imediat la capela cimitirului. În urma ei s-a eliberat un pat în sala aceea în care zăceau o duzină de legume: femei şi bărbaţi, acum fără sex, care erau hrăniţi precum copiii, şi care produceau în azil deranj, cheltuieli, şi urină. Acolo mirosea atât de uman, cum numai leşurile care rămâneau în urma războaielor, părăsite pe câmpiile albe pictate cu ciori, mai miroseau, putrezite pe jumătate şi mâncate începând de la globul alb, ocular. A ajuns la cimitir dimineaţa. Femeia se…
Citește mai multEtichetă: ciori
CULTURĂ/SPERIETOAREA
Măcar sperietoarea de ciori Din vie Sperie ciorile Eu Pe cine sperii? Ciorile economiei naţionale? Ciorile de dinăuntru? Sau de dinafară? Aceşti viticultori pasionaţi se găinăţează pe mine oricum Aşa cum mă înghesui În ţărână, Ca o statuie a libertăţii, În ţara mea cu frontiere deschise, Care se scurge Ca o clepsidră În organele celor care o posedă mai bine – Sunt o sperietoare De care sunt apărat de servicii divine, Să nu mă sperii.
Citește mai mult