Este de notorietate prietenia dintre G. Ciprian, autorul consacrat al piesei „Omul cu mârţoaga”, şi Urmuz, modestul grefier al Curţii de Casaţie din Bucureşti, cel care avea să intre cu ale sale puţine la număr şi îndelung chinuite pe ciornă pagini bizare, în posteritate, ca un părinte necontestat al literaturii absurdului. Iată-mă, aşadar, peste timp, asemenea lui Tudor Arghezi – cel care i-a oferit lui Urmuz botezul literar, şi numele bizar – în sala Naţionalului craiovean, dar în locul unui critic şi spectator de geniu, eu nu am rămas,…
Citește mai mult