Poezie
Frumoaselor doamne
Frumoasele doamne mereu prea cuminti, Cu trupuri visate in nopti de dorinti, Privind nesatul ca o haita de lupi, Gradinile lor, de sub doi cantalupi – Frumoasele doamne, zambind chiar si-atunci Cand sotii le […]
cuminti
Amintiri asomate
Luna de pe cer
Şi era Găureniul, sat frumos, de moţi cuminţi, agale la vorbă, cumpătaţi şi harnici. Se întindea pe dealuri şi vâlcele, se risipea prin lunci şi livezi, iar de o parte a lui, mai lângă […]
Poezie
Repetabila povară, de Adrian Păunescu
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. Ce părinţi? Nişte […]