Elegia a doua. Getica (Nichita Stanescu)

lui Vasile Parvan In fiecare scorbura era asezat un zeu. Daca se crapa o piatra, repede era adus si pus acolo un zeu. Era de ajuns sa se rupa un pod, ca sa se aseze in locul gol un zeu, ori, pe sosele, s-apara pe asfalt o groapa, ca sa se aseze in ea un zeu. O, nu te taia la mana sau la picior, din greseala sau dinadins. De indata vor une in rana un zeu, ca peste tot, ca pretutindeni, vor aseza acolo un zeu ca sa ne…

Citește mai mult

Elegia apusului

  Şi tu, apusule, ce încă vrei, Când nu mai ai putere să răsari? Ţi-ai luat arginţii florilor de tei… Ce să mai luminezi,şi cui, cu ei, Din lumânarea ta, de putregai?   Zadarnic înapoi te uiţi, să bei Ce-a fost odată, pentru tine, rai … Înşeuaţi sunt caii fără şei… Şi prinsă ziua ce-a fugit, în stei… Bea-ţi sângele, din inima cu pai…   Împacă-te cu tot ce-ai vrut sa iei, Să dai lumini, lumină ca să ai… Şi lasă-te păscut de limbi de miei… Răbdarea fie-ţi pajişte cu…

Citește mai mult