Constanta Buzea, sa iti fie zborul lin, Spre lumea care scrie dintr-al inimii prea plin. Ti-am scris odata. Mi-ai raspuns: …Nu mai lovi prin tot ce scrii! Nu mai rani! Caci oamenii sunt doar niste copii! Ei, primii-s cei care asteapta bunatate. Chiar daca te ranesc cu vorbe, si cu fapte… Constanta Buzea, sa iti fie zborul clar, Tipar de simfonii ce se-nfiripa din amar. Si traiectorie infinita, chiar si cand apun, Culeg din muscatura lumii – doar ce-I bun! 31 august 2012
Citește mai multElegie la un rasarit de stea
