Vestea s-a răspândit ca fulgerul. Dumnezeu şi-a deschis un Birou de relaţii cu Publicul. Într-o ţară nici prea mare. Nici prea mică. Într-un oraş nici prea mare. Nici prea mic. Într-un cartier nici prea bogat, nici prea sărac. Într-o clădire nici prea luxoasă, nici prea sărăcăcioasă. În acest birou, numit „Cere, şi ţi se va da”, Dumnezeu primea cereri de la populaţie, le analiza, şi le acorda rezoluţia: aprobat, sau neaprobat. Interiorul era modest. O cameră. Un scaun. Pe o masă, un calculator, la care solicitantul redacta cererea. Şi…
Citește mai multAprobat
