Săracul tânăr, ce-și așteaptă trenul să-l ducă, să mai facă o navetă, Să-și mai câștige zilnica lui chetă, să țină – iar – pe șine – întreg regnul de gări, fântâni, și garnituri – ce-aleargă din nod în nod – prin țara lui cea dragă, doar să-i cunoască ritmul – și catrenul – și să-și găsească – cea mai dulce fragă – și – care oare – să îi fie – trenul? și unde va ajunge – unde trage? și-i va primi și vreun hangiu – poemul – ca plată…
Citește mai mult