E vremea să culegem părul din grădină. Fructele i-au căzut demult. E iarnă. Goale Îi par seminţele de timp, pe cerul moale. Dar scoarţa-i creşte poame de lumină. Le mestecăm cu ochii, şi ne curg, pe buze, În tremurul otavei care nu mai este, Atâtea vieţi uitate-n propria poveste, Ce au rămas , de fulgi de nea, lehuze. De-atâta rod, nici primăvara nu se ştie De va mai răsări vreodată din păşune. Noi tot culegem. Şi mâncăm. Ce pere bune Avem de pomenit , o veşnicie… 9…
Citește mai multHronicul Valenilor
