La a cine ştie câta internare, Un pat gol şi curat se ascundea după uşă, În cel din mijloc, În capul oaselor, Pacientul, Doctorul Paleacu, Arunca vesel şi concentrat Cu o minge de tenis În peretele opus, Şi o prindea, ca pe o idee, În mână. Doctorul cel sensibil şi inteligent Lucra la spitalul de copii oligofreni Care îi rămâneau tatuaţi, cu geniul lor trăitor, Nopţi în şir, în minte. Tatăl lui, medic şi director al direcţiei sanitare, murise, Ca şi al meu, inginer şef al cooperativei meşteşugăreşti…
Citește mai mult1…2…3…
