De cand asteapta – sus, pe Dealul Spirii – Fantana – indelung necuratita Si oferind laditele iubirii – O mana dintr-o tara – siluita? Ca i-au murit demult, de tot, martirii Nerazbunarii, pacii, amintirii – Si au venit barbarii nemuririi, Ca sa comande legea pustiirii- De unde sa mai bei, din tara, apa? Cand lacrima, si ea, de-asa agape, Si cata nesimtire nu incape Pe lume, n-are plata, nici in groapa!? Fantana veche, oare ce otrava Ti-a dat sa bei, si ce securitate? De ai ramas in zoaie, ca o…
Citește mai multCantecul izvorului
