Cantecul lui Sancho Panza

Eu raman cu tine, Rosinanta, Buna mea martoaga de acum, Eu ti-am fost scutier, si tu, servanta, Tot vanand pe lume, nori si fum – Cavalerul asta chiar nu stie Ce uriasi de vant, in lancea lui, Sunt condusi in Marea lor Prostie, De Inteligenta nimanui! Hai sa-ti dau putin ovaz, mai rabda – Nici nu vreau s-aud ca mi te schimb Chiar acum, pe-o dragoste de tabla Pentru vreun CentAur, sau vreun nimb! Ce sa fac, imi fac doar datoria – N-am semnat nimic, am scut, ciubote, Pentru tine,…

Citește mai mult

Omul cu teatrul – “Omul cu mârţoaga” – Teatrul Naţional Craiova

  Este de notorietate prietenia dintre G. Ciprian, autorul consacrat al piesei „Omul cu mârţoaga”, şi Urmuz, modestul grefier al Curţii de Casaţie din Bucureşti, cel care avea să intre cu ale sale puţine la număr şi îndelung chinuite pe ciornă pagini bizare, în posteritate, ca un părinte necontestat al literaturii absurdului. Iată-mă, aşadar, peste timp, asemenea lui Tudor Arghezi – cel care i-a oferit lui  Urmuz botezul literar, şi numele bizar –  în sala Naţionalului craiovean, dar în locul unui  critic şi spectator de geniu, eu nu am rămas,…

Citește mai mult