Când mi-a dat să nu mai pot munci, Şi să nu mai pot să fac vreun bine, Dumnezeu, din ceruri, îmi zâmbi: “ – Câţi muncesc acuma pentru tine? Câţi îţi dau, precum şi tu le-ai dat? Câţi îţi duc, senini şi blânzi, povara? Câţi te ţin de mână pân’la pat? Câţi îţi mai răspund la “Bună seara!”? Cine pune în grădina ta, un tei? Cine-l udă, după timp şi legi?” Şi i-am dat răspunsul: “Tot ai mei! Ceilalţi, robi sunt pentru-ai lor, şi Regi!” Dumnezeu, din ceruri, îmi zâmbi,…
Citește mai multCine este Dumnezeu?
