Azi îmi cer iertare, tată; spovedania mea, mereu, De pe lumea cealaltă, spune-o tu, lui Dumnezeu ! Căci e simplă, şi curată: pentru viaţa asta toată, „Iartă, tată!” îţi spun ţie; spune şi tu „Iartă, tată!” – Şi aşa, din tată-n tată, spovedania asta, sus, Va urca, cu vina toată, drept pe crucea lui Iisus – Fără de cuvinte multe, fără pravilă deşartă – Ci cu lacrimă din viaţa asta toată: „Iartă, tată!” „Iartă, tată!”, „Iartă, tată!” – nici cuvântul n-a ieşit, Şi tu-mi ierţi întreaga viaţă de-i greşită, înmiit…
Citește mai mult