În asaltul umbrelor, stă un conte și zărește, în colțul mesei, un coif. Se întreabă contele: Gândește coiful cu mintea din capul pe care l-a apărat de săbii? Ce este în coif? – Un adânc de umbră drept cuib pentru oul firav de lumină? Ce tresare în coif? – Limba care a spus gândurile? Are în față margini de caiete și notează ample impresii despre tot ce-i trece prin cap.
Citește mai multPauza romantica intr-un veac precipitat
