Oda

  O lume isi bazeaza intelesul, Pe oameni ce-si stiu bine interesul. Ce straniu ii acopera firescu’ Lumina lui Balcescu, Eminescu…   Sa-ti fie viata trudnica pomana, Sa vindeci tarii rana dupa rana, S-o pui, ca pe-o icoana, mai presus De cei ce-i sunt mancurti, sau zei, de sus…   Si din atatia strambi si farisei, Tu sa visezi perfectiunea ei, Macar in scris, si-n dragoste, s-o dai Picior de plai, pe gura ei de rai…   Sa nu primesti, din lume, mai nimic. Pomana sa nu ceri, sa fii…

Citește mai mult