Născut la 31 octombrie 1881, la Fălticeni, Suceava, genialul critic literar Eugen Lovivescu a fost o figură marcantă pentru literatura românească. Eugen Lovinescu a fost al patrulea din cei şapte copii ai prpfesorului de istorie Vasile T. Lovinescu. A fost coleg de şcoala cu Mihail Sadoveanu. A urmat cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi.
A debutat publicistic în suplimentul literar al Adevărului (1903), cu un articol despre studiile sale clasice. A publicat foiletoane în revista ”Epoca”. A fost cunoscut pentru activitatea sa de cercetare, între 1906-1909 se află la Paris pentru pregătirea doctoratului.
Revenind în ţară, a predate ca profesor de latină, şi apoi de filosofie. S-a pensionat din motive de sănatate. După începerea primului Război Mondial, a publicat numeroase articole politice, grupate apoi în volumele „Pagini de război” (1918) şi „În cumpăna vremii” (1919).
Lovinescu a încercat să schimbe gândirea vremii, introducând sincronismul. A fost cu siguranţă un adept al modernismului. A colaborat de-a lungul timpului cu revistele vremii. Este autorul a peste 60 de volume de critică, istoriografie literară, proză, traduceri. Câteva dintre cele mai importane opere ale sale sunt monografiile: „Gr. Alexandrescu” (1910), „C. Negruzzi” (1913), „Gh. Asachi” (1921), „Titu Maiorescu” (I-II, 1940), „Petre Carp” (1941), „Titu Maiorescu şi posteritatea lui critică” (1943), „Titu Maiorescu şi contemporanii lui” (I-II, apărute postum, în 1943-1944), precum şi „Antologia ideologiei junimiste” (1942). Eugen Lovinescu s-a stins din viată la 16 iulie 1943, la Bucureşti.
Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/
