Formal înființată în anul 1475, deși ea este cu mult mai veche, Biblioteca Vaticanului, conține una dintre cele mai importante colecții de texte vechi istorice; are 75 000 de codice apărute de-a lungul istoriei, 1,1 milioane de cărți tipărite, care includ aproximativ 8 500 de incunabule. Ea este o bibliotecă de cercetare pentru istorie, drept, filozofie, științe și tehnologie.
În anul 1451, Papa Nicolae al V-lea a vrut să înființeze o bibliotecă publică la Vatican și să restabilească Roma ca destinație pentru studiu. A unit cele 350 de codex-uri grecești, latine, ebraice, moștenite de la predecesorii săi, cu propria sa colecție și cu multe achiziții, printre care și manuscrise din Biblioteca imperială din Constantinopol. De asemeni, a extins colecția prin angajarea unor savanți italieni și bizantini pentru traducerea unor texte, colecția crescând cu mii de volume. În anul 1481, când bibliotecarul a făcut o listă exhaustivă, aici se afla cea mai mare colecție de cărți din lumea occidentală.
În anul 1587, Papa Sixt al V-lea l-a însărcinat pe arhitectul Fontana să construiască o nouă clădire pentru bibliotecă, iar accesul la documentare a fost restricționat, după introducerea Indexului cărților interzise. În anul 1809, Napoleon Bonaparte l-a arestat pe Papa Pius al VII-lea și a dus cărțile la Paris, ele fiind returnate în anul 1817, la 3 ani după înfrângerea definitivă a împăratului. În timp, biblioteca a conținut Biblii, texte de drept canonic și lucrări de teologie, dar s-a îmbogățit mereu și cu o colecție de opere clasice laice, în fiecare an ea achiziționează în jur de 6 000 de cărți noi. Arhivele Secrete ale Vaticanului au fost separate de bibliotecă în sec. al XVIII-lea de către Papa Paul al V-lea, accesul fiind foarte limitat și documentele putând fi consultate până la anumite date, care se schimbă odată cu trecerea anilor. În arhiva secretă putem găsi informații ascunse despre templieri, secretele de la Fatima, mai multe versiuni ale Evangheliilor, lucrarea „Cartea Mută” din 1667, secretă și interzisă, la fel „Grand Grimoire”, o carte descoperită în mormântul regelui Solomon.
Documentele secrete din bibliotecă, susțin unii cercetători, pot oferi explicații pentru lipsa mărturiilor scrise lăsate de geți și daci, știind faptul că ei cunoșteau scrisul și aveau alfabet propriu, după cum vedem inscripțiile de pe vasele descoperite la Sarmisegetuza, Sânicolau Mare și relatările scriitorilor antici. În colecția de manuscrise este de presupus că aici putem găsi informații despre istoria noastră, idee ce este promovată în diverse publicații, și mai mult de atât, se vorbește de faptul că dacii n-au fost romanizați niciodată, românii sunt descendenții direcți ai dacilor, că ei au avut una din cele mai avansate civilizații din lumea antică și că limba latină își are originea în limba vorbită de strămoșii noștri daci.
În lucrarea „Istorii interzise descoperite în arhivele secrete ale lumii”, autor Jakob Van Eriksson, găsim afirmațiile lui Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea și membru al Comisiei Teologice Internaționale, care a avut acces la documentele secrete ale Vaticanului. Acordând un interviu Postului de Televiziune Cluj acesta a făcut declarații surprinzătoare, accentuând că potrivit informațiilor pe care le deține, limba latină se trage din limba arhaică română și nu invers cum cred lingviștii. „Chiar dacă se știe că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că, limba română sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină și nu invers. Cu alte cuvinte nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale – limba latină”.
Desigur că, istoricii noștri s-au arătat extrem de consternați de o asemenea declarație, căci nu ai voie să te abați de la teza romanizării și de la etnogeneza poporului, stabilită pe tot felul de temeiuri fără de temei, așa cum spunea Bogdan Petriceicu Hașdeu, să spui că nu noi suntem urmașii romanilor, mai degrabă o parte dintre ei sunt urmașii tracilor plecați din Troia.
