La 26 Iulie 1939, în Mălinești, județul Hotin (azi Cernăuți), s-a născut Cezar Baltag. A fost un cunoscut poet român, militant împotriva proletcultismului.
Cezar a fost fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (născută Alexandrescu). După absolvirea liceului din Piteşti, urmează Facultatea de Filologie de la Universitatea din București.
A activat ca redactor. A debutat cu un volum de versuri în 1960, apoi au urmat altele precum: Vis planetar (1962), Răsfrângeri (1966), Monada (1968), Odihnă în țipăt (1969), Șah orb (1970), Madona din dud (1973) etc. Eseistul Cezar Baltag s-a remarcat prin opera Paradoxul semnelor (1996). La 26 Mai 1997 Cezar s-a stins din viaţă la București.
Echilibru – de Cezar Baltag
Doamne, din câte fire suntem legați,
din câte ochiuri și noduri
și plase de linii,
dacă încerc un singur pas, dintr-odată
totul
se năruie.
Dacă fac un singur nod,
nimic
nu se mai poate
cunoaște.
Ultimul
Orfeu
întoarce-te, iubite.
Nu mai veni acum.
Pleci la drum singur așa cum ai pornit să-ți cauți copilăria pentru totdeauna pierdută.
Pleci și de astă dată
nu te mai uiți în urmă:
nu mai e nimic care să fie salvat?
nu mai e nimic
care
să te mai poată întoarce.
Se șterge dunga albastră a dealului.
Se lasă tăcere împrejur.
Și cu tine pleacă fără să știm însuși drumul.
Și cu tine pleacă fără să știm
însăși
inima lumii.
Foto: Ion Cucu
