La 8 septembrie 1856 s-a născut în satul Făget, comuna Valea Lungă, judeţul Alba, Ioan Bianu. Acesta şi-a început educaţia în Blaj, apoi a urmat studiile universitare la Facultatea de Litere din București între anii 1876–1880.
A fost doctor în filologie, cu o cercetare despre poezia satirica la români. A activat ca profesor la Liceul „Sf. Sava” şi ca șef al primei Catedre de istoria literaturii române la Facultatea de Litere şi Filosofie din București. Ca director al Bibliotecii Academiei Române, a avut un rol esenţial în achiziţii a mii de manuscrise române şi străine.
Ion Bianu a fost iniţiatorul legii denumită ulterior „Legea depozitului legal”. A făcut demersuri pentru a asigura un sediu adecvat bibliotecii. A fost creatorul Școlii Naționale de Biblioteconomie. S-a ocupat de îmbunătățirea normelor ortografice ale limbii. Astfel, numele său este legat şi de elaborarea Dicționarului limbii române.
Ca istoric, a elaborate studii, cercetări în domeniul folclorului şi a etnografiei, publicând „Din viaţa poporului român” (40 vol., 1908–1931). A fost un mare susţinător al folclorului. S-a stins din viaţă la 13 februarie 1935 la București. (Sursa: https://acad.ro/acad_membri/membri/Ioan_Bianu.html)
