La 24 iunie 1939 s-a născut Sânziana Pop. A moştenit de la tatăl ei talentul de a scrie. La început a devenit „regina reportajului românesc”. A reuşit să scrie în plin comunism altfel decât cenuşiu şi cenzură. Astfel, a fost idea ei de a înfiinţa „Formula AS”, revistă care mai apare sub tipar şi astăzi.
Sânziana Pop este o persoană extrem de discretă, fără apariţii publice. A scris şi proză, romanul ei „Serenadă la trompetă” oferă o perspectivă din candoarea adolescentei de atunci..:
„În scrînciob stau cu fața spre curte. Cînd prind vînt, îmi văd picioarele întîi, lunec încet spre vîrfuri și fusta îmi trece peste genunchi. Apoi văd poarta. Lumina strecurată printre scînduri ca un păianjen. Cînd vin înapoi, închid ochii și vîntul îmi smulge fusta în jos. Abia la al doilea elan încep să prind înălțime. Curtea lunecă în pantă, mă înalț spre gardurile de piatră, în capul vîntului dinainte deschid ochii și văd cocoșii de tablă de pe acoperiș. Și-apoi iar curtea, ajung cu capul lîngă pămînt. Și iar cocoșii. Sînt verzi, țîșnesc, țîșnesc cu mine în sus. Și țiglele, se desprind, le trag în roiuri. Și iar pămîntul. Cad. Cocoșii-mi curg printre brațe. Și țiglele. Vin în picaj printre frunze. Cerul. Zidurile orașului, turnurile cotropite de păsări. Pămîntul, cerul, pămîntul. Jos totul. Și iarăși sus. Iarăși și iarăși. N-ajung la soare și îmi fac vînt. Iarăși și iarăși. Îndoi genunchii și îi întind, am aripi, despic văzduhul și mă înalț. Soarele, soarele. N-ajung la soare și apoi ajung. Haț! Îl prind și-l trag. Țiglele zuruie cu sunet de smalț. Îl leg, îl smulg. Cade. Curge în spinii perilor păduroși. Zdrențe galbene flutură în toată grădina, steaguri mici de lumini. Sînt deasupra orașului. Am învins. Sus, tot mai sus, mă înalț și mi-ar plăcea să cînte cineva la trompetă.” (Serenadă la trompetă, Editura Pentru Literatură, București, 1969.
(Sursa: https://claudiutarziu.ro/sanziana-pop-80/)
