Sâmbătă, 29 noiembrie, în ceainăria librăriei Cărtureşti Mercy a avut loc lansarea cărţii semnate Geo Dinescu – “Numele meu este Anton” unde, împreună cu autoarea şi invitata sa, Marilena Brânda au încercat să zugrăveasca povestea acesteia.
„- Bunicule, te rog eu tare de tot, ia spune, Dumnezeu e lângă tine acum? Nu e? Bine, păi să nu ne audă. Fii atent, să te duci tu la El și să-l rogi cât poți tu de tare să-mi dea și mie un frățior. Dacă nu vrea, mai roagă-l. Dacă zice: nu și nu, vezi că acolo la tine în sicriu a pus bunica niște bani. Ai și în buzunarul de la haină, dar și în mână. Dar cred că pe ăia din mână i-ai găsit deja. Ce ți-ai luat de ei? Dar de banii din buzunar să nu te atingi decât dacă-ți rămâne rest. Tata zice că orice poate fi cumpărat dacă ai bani. Păi tu ai bani. Fii atent cum să faci. Scoate banii și numără-i. Împarte-i în două. Pe o jumatate să o împarți în sferturi și câte un sfert să pui în buzunare diferite. Și du-te la Dumnezeu la poartă ca și cum te duci în vizită. Uite, am adus niște bomboane, ți le las aici. După ce plec eu, să le iei și să i le dai lui Dumnezeu cadou. Să fii atent, că una e de ciocolată cu alune. Aia este pentru tine. Așa… și după ce îi dai bomboanele, fă-te și tu că vrei neapărat un frățior pentru mine. Dacă nu vrea, scoate din buzunar jumătatea aia de bani și numără-i în fața Lui. O să se prindă că este o “atenție”. Vezi tu cum aduci vorba, dar trebuie să-i dai de înțeles că mai ai de dat. Faza e că dacă-i scoți pe toți deodată, nu mai ai de unde crește. Eu cred că o să vrea, oricine poate fi cumpărat. Și încă ceva, dacă frățiorul meu te costă toți banii, tu să-i dai pe toți, pentru că-ți face bunica parastas, a cumpărat deja farfurii, mâncare, băutură și niște haine. Să știi că eu nu mai pot aștepta până când mă fac mare și o să am eu copiii mei. Eu nici nu vreau copii, că dacă o să am copii o să am și nevastă, iar eu nu vreau nevastă, pentru că atunci mama o să devină scârba aia de soacră. M-am gândit eu bine la toate.” (Geo Dinescu, Numele meu este Anton)
„Geo Dinescu reuşeşte să dea contur unui narator insolit. Deşi avem de-a face cu o singură voce care relatează despre sine şi despre lume, aceasta este fragmentată şi adusă în carte ca într-un puzzle. Aşadar, o voce şi totuşi mai multe. Ce este cu adevărat interesant în Numele meu este Anton decurge din diversitatea stilistică a acelor voci. Fiecare vârstă are vocea ei, felul ei de a rezona cu destinatarul relatărilor. Până la urmă se conturează un destin din epistole false. Dar singurul care poate să refacă puzzle-ul narativ este cititorul. El are puterea de a pătrunde dincolo de măşti şi de ipostaze, dincolo de prezentul continuu al expunerii. Din destin rămâne un nume şi multă viaţă ce poate fi depistată în subsidiar.
În concluzie, Numele meu este Anton e o carte care merită citită pentru a ne da seama de o anumită realitate din noi ce e într-o continuă, dar imperceptibilă schimbare.” (Şerban Axinte)
Fii primul care comentează