18 Aprilie 1894 (d. 1980) s-a născut Pamfil Şeicaru (d. 1980) în comuna buzoiană Beceni. A fost primul din cei şase copii ai Anei şi ai funcţionarului ceferist Haralambie. Urmează gimnaziul din Tecuci şi liceul la „Gh. Roşca Codreanu” din Bârlad. Apoi se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. Pamfil Şeicaru debutează ca scriitor, în 1911, în revista tecuceană „Freamătul”. Publică apoi cronici în mai multe reviste. Critic şi istoric literar, Pamfil Şeicaru a scris pagini “interesante” şi “curajoase” despre N. Iorga, E. Lovinescu, Al. Vlahuţă, V. Voiculescu, Victor Ion Popa, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu etc.Paradoxal, el însuşi a devenit un personaj marcant în scrierile altor autori celebri precum „Gorila” de Liviu Rebreanu, „Ultima oră” de Mihail Sebastian, „Întunecare” de Cezar Petrescu, „Sectarii” de Ion Agârbiceanu.
În 1945, a fost condamnat la moarte în sărăcie de comuniști, ca apoi în 1966, N. Ceaușescu să îl graţieze şi chiar să susţină publicaţiile (favorabile politicii de independență față de Moscova a României). Poate de acest incident se leagă şi tragedia din viaţa lui, singura fiică murind într-un accident de maşină la Paris.
Dintre publicaţiile apărute în străinătate, amintim: “Pax Americana o Pax Sovietica”, 1947; “Dotla. Să rămână doar cenușa”, 1948[9]; “Istoria partidelor politice în România”, 1959; “La Roumanie dans la Grande Guerre”, 1968; “Karl Marx – Însemnări despre România”, 1968.
“Ziaristul ignorant este o pacoste a societăţii mult mai dăunător societăţii decât un politician ignorant.” Pamfil Şeicaru
(Sursa: https://ziarullumina.ro/regionale/)
