Zaharia Stancu s-a născut la 5 octombrie 1902 în localitatea Salcia, judeţul Teleorman.
A abandonat şcoala la 13 ani şi a lucrat diverse meserii continuându-şi educaţia cu studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București. După absolvire a lucrat ca editor, a condus reviste şi a colaborat cu revistele vremii.
Şi-a făcut un renume ca poet şi prozator în perioada interbelică. A cunoscut succesul cu romanul „Desculţ”, operele sale fiind mai mult promovate postbelic. Stancu a fost „intelectualul de servici” al regimului, numit aşa datorită preferinţelor sale literare.
Zaharia Stancu a ocupat şi postul de director al Teatrului Național din București în două perioade.
Câteva dintre operele sale: poezie: Poeme simple, București, 1927; Antologia poeților tineri, București, 1934; Tălmăciri din Serghei Esenin, București, 1934; Albe, poeme, București, 1937; etc: nuvele şi romane: Oameni cu joben, roman, București, 1941; Brazda îngustă și adâncă, București, 1944; Zile de lagăr, București, 1945ă; etc. Aportului lui Zaharia Stancu în literatură, cu siguranţă nu va fi uitat. (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zaharia_Stancu)
