30 Martie 1989 – (n. 1912) a murit N. Steinhardt. Tatăl său, inginerul si arhitectul Oscar Steindhardt, conducea o mică fabrică de cherestea. Nicu-Aurelian Steinhardt provenea din familie de evrei. Între 1919 – 1929 – învaţă la şcoala primară „ Clementa “, apoi urmează cursurile liceului „Spiru Haret“. Printre colegii mai mari îl are pe Constantin Noica.
În anul 1934 îşi ia licenta în Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti. Îşi susţine doctoratul în drept constituţional. Călatoreşte 2 ani în străinătate apoi lucrează ca redactor la „ Revista Fundatiilor Regale “. În ianuareie 1959, refuzând presiunile securitătii de a fi folosit ca martor al acuzării împotriva lui Constantin Noica, este introdus în „ lotul “ filosofului ( si al prietenilor comuni ) si este condamnat la 13 ani muncă silnică pentru „ crimă de uneltire contra ordinii sociale “. Este încarcerat la Jilava, unde se schimbă valorile lui creştine, şi ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Hristos. Martor la botez este Alexandru Paleologu şi alţi doi preoţi. În 1964 este eliberat. În 1980 la 16 august este călugărit de I.P.S. Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului.
Lasă în urmă o carte unicat „Jurnalul fericirii“, dar şi alte opera, ca de exemplu: “Călătoria unui fiu risipitor” , „În genul… tinerilor”, „ Critică la persoana întîi”, „Călătoria unui fiu risipitor” , „Eu însumi și alți câțiva (eseuri noi și vechi)” etc.
„Libertatea nu se confundă cu libertinajul şi nebunia”. N.Steinhardt.
Sursa: https://www.poezie.ro/
