Directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, prof. Gheorghe Mărmureanu, spune într-un interviu pentru NewsIn că în România nu se vor înregistra cutremure mari, de peste 7 grade pe Richter, până în 2040, şi că primul de o asemenea magnitudine va afecta doar 25-30% din Capitală.
Gheorghe Mărmureanu: Nu aşteptăm un cutremur devastator în România, în perioada următoare
Reporter: Când anume, în ce interval ar trebui să ne aşteptăm la un cutremur de minimum 7 grade?
Gheorghe Mărmureanu: Cutremurele mari nu sunt periodice, acesta este un lucru foarte important, pentru că, dacă ar fi periodice, atunci seismologia nu ar mai fi ştiinţă. Apoi, nu ştiu câte lucruri în natură sunt periodice. Cutremure mari au fost în 1738, 1802, 1838, 1940…Deci sunt 102 ani diferenţă de la ultimul. După aceea, a urmat cel din 1977. Ce urmează acum? Ştiu sigur că urmează un cutremur de mare adâncime. Şi, făcând o analiză istorică – noi de fapt avem analize pentru 600 de ani, publicate la Academie, avem anumite rezultate, şi noi vedem că un cutremur catastrofal, de peste 7 grade, de 7,1, 7,2, 7,3 grade, nu poate fi mai devreme de 2040-2060, deci în perioada asta. E vorba despre o fereastră de circa 18-20 ani. Deci atunci putea discuta de un cutremur catastrofal. Desigur, vedem frecvent cutremure mai mici sau mari, dar care nu sunt catastrofale, care nu produc pierderi de vieţi omeneşti şi nici pierderi materiale. Analiza asta nu este o predicţie, nu e ceva fix. Este o analiză. Interesant este altceva, anume faptul că acest cutremur va fi foarte, foarte adânc. Cutremurele foarte adânci din Vrancea, atunci când se produc, canalizează energia principală, 78%, către nord-est, adică în Moldova românească, Republica Moldova, Ucraina, până la Moscova. Aşa cum s-a întâmplat întotdeauna, şi în 1802, şi în 1940. La cel din 1940, de exemplu, a fost foarte afectată Basarabia de atunci, dar şi Odessa, care practic a fost distrusă.
Există nişte alternanţe, când lucrează foarte puternic Africa, când lucrează foarte puternic Indo-Australia (care au grad ridicat de seismicitate – n.r.). Australia şi India au fost foarte puternice după 1940 şi ceva, ele sunt şi acum, dar văd că seismele mari se întâmplă acolo, în jurul Japoniei, în Filipine, în Indonezia. În acea zonă au avut loc cutremure extrem de mari, cum a fost cel de 9,4 grade din Sumatra, unul dintre cele mai mari cutremure din lume, apoi cel din Chile, de 8,3 grade. Şi, probabil, vor mai fi multe cutremure în acea zonă, pentru că această acţiune durează până în 2020-2023.
R.: Din informaţiile dumneavoastră, care credeţi că ar fi consecinţele repetării unui seism comparabil cu cel din 4 martie 1977? Există riscul de a suferi pagube umane şi materiale la fel de însemnate?
G.M.: Nu ştiu asta, dar vă spun altceva. Acest cutremur, care va fi după 2040, dacă va fi – deşi eu mă îndoiesc, pentru că în 1986 a fost un cutremur de adâncime, dar nu atât de mare, dar totuşi a descărcat cu ceva zona Vrancea -, va afecta în primul rând acea zonă, iar Bucureştiul va fi foarte puţin afectat, în proporţie de 25-30%, nu mai mare. Deci va fi departe de ce a fost în 1977, deci nu va fi cu consecinţe de tipul celui din 1977. Dar până atunci este multă apă de trecut prin Dâmboviţa.
R.: Un inventator român a creat cabina anti-cutremur, un soi de cutie blindată care se instalează în locuinţă şi serveşte drept loc de refugiu. Cum puteţi comenta utilitatea acesteia?
G.M.: Ştiu povestea. Dânsul îmi cere să-i transmit semnalul acela seismic, care deocamdată nu este al meu, ci este al ţării, al Institutului. Dânsul a făcut o cabină care costă până la 5.000-6.000 de euro. Păi dacă este aşa, mai bine construia o altă casă. Pentru că acea cabină este de o singură persoană. Dar ce faci dacă ai o familie de 5, 7, 8 persoane? Ce faci cu copiii, cu mama, cu mătuşa? Este foarte scump, ar costa 42.000-50.000 euro să ai cabine pentru toată familia. Nu ştiu cât de utilă este cabina. În acea cabină încape un singur om, dar cu restul ce faci? Şi să ai câte o cabină pentru fiecare, ar însemna să ocupi toată casa cu cabinele acelea. Dânsul a vrut să o folosească pentru acele vârtejuri mari din SUA. Singura soluţie şi cea mai valabilă este să îţi faci o casă rezistentă, ca lumea cum se spune. Să o proiecteze şi să o execute cum trebuie. Şi sunt case foarte bine făcute şi în Bucureşti. Problema se pune însă la casele vechi, din secolele XVIII-XIX, din partea centrală a Capitalei. Acolo sunt nişte probleme, pentru că aceste case au peste 150 şi chiar 200 de ani, vă daţi seama că este o problemă.
R.: Când vom avea o hartă seismică a Capitalei?
G. M.: Noi încercăm acum să facem un Comitet naţional, prin care să avizăm şi să atestăm construcţia unei clădiri, a unui bloc, ţinând cont de toate detaliile. De asemenea, săptămâna viitoare va apărea pe piaţă o carte, la Editura Tehnopress, legată de activitatea de microzonare seismică a Capitalei, în care sunt patru hărţi şi, în funcţie de coordonatele punctului în care vreţi să construiţi casa, veţi găsi acolo acceleraţia de proiectare, detalii despre vibraţia terenului, care trebuie fie diferită de cea a structurii, iar în final aveţi şi o hartă cu activitatea seismică pe toate zonele din Bucureşti. Este o lucrare la care am lucrat încă din 2002, deci de aproape opt ani. Cartea va fi tradusă, probabil, şi în limba engleză, pentru că este foarte solicitată. Numele cărţii este „Evaluarea hazardului seismic local (microzonare) pentru zona metropolitană Bucureşti. Hărţi de hazard seismic local în acceleraţie, de fundamentare şi intensităţi”, iar ca autori, Gheorghe Mărmureanu, Carmen Ciocan şi fiul meu, Alexandru Mărmureanu. Are 500 de pagini şi este plătită Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică.
Sursa newsin.ro
Fii primul care comentează