Atunci când în Grecia antică poeții Antipater din Sidon și Philon din Bizanț au întocmit o listă cu cele mai vestite construcții, pe lângă Piramida lui Keops, Colosul din Rodos, Grădinile suspendate din Babilon ale Semiramidei, au inclus și Templul zeiței Artemis. Astăzi la sudul portului Izmir din Turcia, se întinde un câmp vast de ruine – ceea ce a mai rămas din vestitul templu, o minune a arhitecturii antice.
Artemis era sora geamănă a zeului Apollo, născuți din Zeus și prințesa pământeană Leto/Latona, din Insula Șerpilor de azi, teritoriu vestit al antichității, aparținând strămoșilor noștri hiperboreeni. Foarte iubită de strămoșii noștri, ea era protectoarea câmpurilor, tămăduitoarea și descântătoarea, zeița vânătorii, preluată de greci cu numele Diana și Selene de către romani.
Cetatea Efes a fost construită de amazoane, celebrele femei războinice de pe țărmul Pontului Euxin, dar ținutul era stăpânit de triburile ioniene, care pornite din nordul Istrului au înaintat în Peninsula Balcanică, acum 11 secole î. Hr. Templul zeiței Artemis sau Templul Dianei exista pe la anul 800 î. Hr., a fost construit, distrus și reconstruit de 3 ori. Prima dată templul a avut de suferit atunci când bogatul rege al Lydiei, Cresus a cucerit orașul. După ce printre ruine s-a găsit statuia zeiței Artemis, regele a admis refacerea lui din temelii, numai din marmură, contribuind cu donații generoase.
În anul 550 î. Hr., templul este reconstruit după planurile lui Chersiphron și fiul său Metagenes; avea 51 m înălțime, 105 m lungime, 127 de coloane înalte de 18 m, care susțineau acoperișul și scări de marmură înconjurau templul. În interior se afla statuia zeiței Artemis, înaltă de 2 m, acoperită cu aur și argint, așa cum erau și coloanele, avea minunate opere de artă, fresce în care erau reprezentate amazoanele. Multe erau donații ale strămoșilor noștri care participau la marile sărbători dedicate zeiței.
Philon din Alexandria scrie: „Am văzut zidurile din Babilon, am văzut grădinile din Semiramis, am văzut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos…Dar când am văzut Templul din Efes, celelalte minuni au dispărut ca prin ceață”. Într-adevăr era cea mai frumoasă structură antică construită vreodată, era de 4 ori mai mare decât Parthenonul din Atena.
Uimitoarea construcție apare și în Noul Testament; aici la Efes apariția primilor misionari creștini a dus la ample tulburări și revolte în rândul cetățenilor, căci cultul zeiței era foarte viu și nu voiau să renunțe la religia cea veche. La incitarea apostolului Pavel, o ceată de efesenieni a dat foc templului Artemisei, distrugând celebra bibliotecă, unde se găseau cu siguranță documente istorice legate și de strămoșii noștri, ei având strânse legături cu orașul și templul. Vedem că și în 162 d. Hr. pe vremea împăratului roman Marc Aureliu exista un edict prin care se recunoștea marea sărbătoare anuală închinată zeiței Artemis, și care ținea 1 lună de zile.
Legenda spune că, în noaptea în care templul din Efes a ars în anul 356 î. Hr. s-a născut Alexandru cel Mare. În anul 323 î. Hr. s-a început reconstrucția templului, după planurile arhitectului Dinocrate, a durat mulți ani, dar la sfârșit templul era și mai măreț: avea 69 m înălțime, 137 m lungime , același număr de coloane, și construcția a uimit contemporanii prin perfecțiunea conceptelor artistice, operele de artă și tezaurele pe care le avea, multe erau trimise din ținuturile hiperboreenilor.
După asaltul creștinismului și interzicerea religiei vechi templul Artemisei din Efes intră în declin; va fi părăsit în lipsa credincioșilor săi, din templu se vor lua materiale de construcție, coloanele vor fi duse la Constantinopol pentru a se ridica celebra catedrală Hagia Sofia. Templul a fost refăcut în anul 268 d. Hr., în anul 391 și apoi a fost închis. Iar 10 ani mai târziu din porunca Sf. Ioan Gură de Aur, Patriarhul din Constantinopol, templul a fost distrus definitiv.
