Cea de-a treia zi a Crăciunului este dedicată de ortodocșii pe stil gregorian, dar și de greco-catolici Sfântului Arhidiacon Ștefan; Szent István/ Sankt Stephan este sărbătorit de romano-catolici cu o zi mai înainte, pe 26 decembrie. Sfântul Arhidiacon Ștefan a fost unul din cei mai apropiați ucenici ai Domnului și iese în evidență prin credința lui neclintită și faptele sale virtuoase.
Anual, pe 27 decembrie, peste 330.000 de bărbați și aproximativ 120.000 de femei își serbează onomastica în România, ei purtând numele primului martir creștin sau unul derivat din acesta.
Așadar, pe lângă Ștefan astăzi își țin ziua onomastică: Ștefana; Ștefania; Ștefănel; Ștefi; Ștefăniță; Ștefaniță; Ștefănuț; Ștefănică; Stefanela; Stefanos; Stefanida; Stefanel; Steful; Steflea; Fănică; Fănica; Fane; Fani; Fănel; Fanache; Fana; Fănița; Fănuța etc. Prenumele Ştefan provine din limba greacă, cuvântul „Stephanos” făcând trimitere la „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” conferită învingătorilor.
În România cel mai renumit Ștefan este, cel mai probabil, voievodul care a înfrânt mii și mii de turci și tătari în nenumăratele sale lupte și care, de asemenea, a construit peste 40 de biserici și mănăstiri în Moldova.
Decedat pe 2 iulie 1504, el a fost înmormântat la Mănăstirea Putna, una din cele mai importante ctitorii ale sale. În 1992 Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, ceremonia având loc chiar la Putna. Pentru rolul său de apărător al credinței – „Athleta Christi” („Atletul lui Hristos”), după cum a fost numit de Papa Sixtus al IV-lea, B.O.R. i-a dedicat ziua de 15 iulie din calendarul gregorian (sau 2 iulie din calendarul iulian).
