Actuala structură a Ministerului Educaţiei și Cercetării (MEC) este „greu de gestionat de o singură persoană”. Aceasta este opinia mai multor lideri sindicali din domeniu, experţi în educaţie şi consilieri guvernamentali.
Susţinătorii ideii de scindare a MEC consideră că existenţa a două cabinete distincte, cu responsabilităţi clar delimitate, este justificată de funcţionarea acestui minister în baza a două legi diferite: una specifică pentru educaţia preuniversitară şi alta caracteristică pentru învăţământul superior şi cercetare.
Drept argumente în favoarea scindării MEC, reformiștii mai invocă schimbările aflate în derulare în domeniu, blocajele administrative, precum şi diferenţele majore dintre cele două ramuri ale învăţământului, preuniversitar şi universitar. Toate aceste considerente au fost accentuate în ultimele trei săptămâni de lipsa unui titular al portofoliului.
Reformiștii apreciază că situația actuală oferă contextul perfect pentru a reorganiza instituţia din Strada General Berthelot prin separarea atribuţiilor sale în două ministere distincte.
O altă variantă propusă de aceștia ar fi introducerea funcției de ministru delegat pentru învățământul preuniversitar, care să colaboreze cu ministrul „propriu-zis”. Ideea este susținută de Marius Nistor, liderul Federației Sindicale „Spiru Haret”, care apreciază că singura soluție a situației descrise anterior ar putea consta în împărțirea MEC în două. „Să avem două ministere. Unul care care să se ocupe de învățământul preuniversitar, și unul de învățământul universitar și cercetare, adică de învățământul superior. Oricum funcționăm pe două legi diferite și atunci ar fi bine să avem și persoane cu responsabilități diferite. Asta ar putea fi o soluție: să ai un ministru propriu-zis și un ministru delegat care se ocupe strict de învățământul preuniversitar, care să empatizeze cu sutele de mii de lucrători din domeniu”, a declarat Marius Nistor pentru „Libertatea”.
Scindarea ar însemna revenirea la formula anterioară anului 2018, când Guvernul Viorica Dăncilă a unificat Educația Națională și Cercetarea, situația (separare – unire) repetându-se de mai multe ori după 1990. Dar de această dată ar fi vorba de o variantă oarecum modificată, întrucât este propusă conjugarea Învățământului Superior cu Cercetarea. Legarea lor are logică, dacă se ia în considerare menirea acestor două domenii de activitate.
