Luni, 20 aprilie 2026, la sediul UZPR de la Bastion al Filialei ,,Valeriu Braniște”, Timiș, jurnaliști profesioniști, membrii ai organizației, au participat la o activitate moderată de președintele filialei conf.univ. dr. Ioan David, având ca temă „Traian Vuia (1872-1950). Contribuții și rectificări privind biografia unui mare savant și patriot român”. Expunerea de bază a fost asigurată de prof. dr. Dumitru Tomoni, un remarcabil specialist în cercetarea documentară privind viața și activitatea de pionier al aviației al lui Traian Vuia. Evenimentul a fost dedicat împlinirii a 120 de ani de la primul său zbor cu un „obiect mai greu decât aerul”.
Profesorul Tomoni este o personalitate bănățeană, un profesor cât o carte de istorie, un exemplu viu al dascălului pus în slujba istoriei.
Traian Vuia a avut și o importantă activitate politică. A intrat în masoneria franceză şi a fost unul dintre fruntașii români care au militat pentru unirea Transilvaniei şi Banatului cu România, a făcut parte din delegația română de la Conferința de Pace de la Paris.
Istoricul Dumitru Tomoni a organizat, începând din 1985, numeroase manifestări dedicate lui Vuia la Făget, dar a scris și mai multe cărți.
Acesta a scris Traian Vuia. Scrisori , 2000, Traian Vuia. Publicistica social-politică, 2003, Traian Vuia. Gânditor şi militant social-politic, 2006, Traian Vuia (1872-1950). Contribuții biografice, 2007 etc.
Întâlnirea de luni de la Bastionul Theresia, a debutat prin proiectarea unei pelicule despre Traian Vuia, adusă de Directorul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara, același universitar Ioan David și derulată de profesorul universitar Dumitru Mnerie.
Expunerea lui Tomoni D. Dumitru Trăian (nume complet), a explicitat faptul că de numele lui Traian Vuia se leagă primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul, acesta desprinzându-se de la sol prin forțe proprii.
S-a întâmplat în 18 martie 1906, pe un teren de lângă Montesson, o mică localitate lângă Paris.
După o accelerare pe o distanță de 50 de metri, aeroplanul-automobil în formă de liliac s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, a zburat 12 metri, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat forțat.
Vuia a avut și alte brevete, a continuat să-și perfecționeze aparatul de zbor, a făcut și câteva modele de elicoptere și a inventat un generator de aburi brevetat în mai multe state.
Toate cele 24 de invenții și inovații brevetate le face în Franța. El se ridică cu propriul motor, pe care el l-a gândit, l-a comandat, pilotează avionul. Era un tip mărunțel, avea undeva la 50 de kilograme și asta îl avantaja.
Frații Wright au reușit să-și omologheze zborul, au avut bani, au adus arbitri, dar Vuia nu a avut mijloace pentru a-și face propagandă, greșind prin modestia lui, spunând că nu e foarte important când faci un lucru, important e că lucrul acela există.
„Nu l-a interesat să iasă în față, iar enciclopediile și dicționarele care au apărut nu l-au inclus pe Vuia”.
Și în România, prima enciclopedie în care apare Vuia este în 1972, înainte neexistând niciun nume Vuia, dar astăzi, e personalitate de frunte a Banatului.
Într-o corespondență, Vuia spune că nu a lucrat pentru gloria personală, că dacă un om reușește să facă ceva, nu e meritul lui, e meritul lui Dumnezeu, că i-a dat înțelepciune“, a declarat istoricul bănățean Dumitru Tomoni, profesor și fost director al Liceului Teoretic “Traian Vuia” din Făget.
Deși s-a declarat mereu un român adevărat, Traian Vuia a trăit foarte puțin în România, acesta fiind născut în 17 august 1872, la Surducul Mic (astăzi sat aparținând comunei Traian Vuia, Bujoru-în trecut, din județul Timiș).
După ce a terminat liceul, Vuia s-a înscris în 1892 la cursurile Politehnicii din Budapesta, dar după un an, din considerente financiare, a renunțat la Politehnică şi s-a înscris la Drept.
Şi-a luat doctoratul în științe juridice (1901), a lucrat trei ani în mai mult barouri, la Vârșeț şi Lugoj.
În 1902, din postură de cetățean maghiar, Traian Vuia a plecat în Franța.
A mai vizitat România de două ori, în 1932, când a venit să instaleze o centrală electrică cu cazane, la o fabrică din Transilvania, și doi ani mai târziu, la București, când se întâlnește și cu diverși oameni politici, printre care și cu Nicolae Titulescu.
În 1945, Vuia paralizează, iar în 1950, prietenul său Petru Groza, prim ministru al României, îl convinge să vină în țară, pentru a putea fi îngrijit.
„Vuia vine de două ori în România, dar nu în Banat. Din 27 iunie 1902 nu a mai pășit în Banat, în locul unde s-a născut. Mi-am pus această întrebare, de ce?! După exact 48 de ani, 28 iunie 1950, ajunge la București, în Gara de Nord. Până în 7 august stă la Athenee Palace. Era paralizat după un accident cerebral. Petru Groza l-a convins să vină în țară. În Franța nu avea familie, nu avea pe nimeni. Bolnav, paralizat, acceptă să se întoarcă. Groza îl așteaptă la gară. La Athenee Palace era îngrijit zi și noapte, dar luxul de acolo îl deranjează și în 7 august e dus la căminul de bătrâni din Berceni. A fost îngrijit de trei medici, printre care Ana Aslan și medicul guvernului. Acolo a decedat în data de 3 septembrie 1950, la 79 de ani. Este înmormântat la Belu”, a mai explicat Dumitru Tomoni.
Expunerea profesorului Dumitru Tomoni a fost aplaudată de participanți pentru conținutul ei științific, dar și importanța literară, luând cuvântul Gheorghe Ciolpan, Monica Condan, Gheorghe Sinescu, Ion Medoia, Constantin Falcă, Sylvia Constanța Hârceagă, Ștefan Tat și alții.
A fost o întâlnire interesantă, educativă, bine pregătită ca toate celelalte de până acum, organizate de filiala județeană a UZPR „Valeriu Braniște” Timiș.
Gheorghe Sinescu
