Greşelile nu se iartă, ci se repară. (Nicolae Iorga)
O eroare comisă este deja istorie, deci n-o putem exclude, numai atmosfera consecutivă trebuie atenuată.
Dacă faţă de mine greşeşte primul cineva, între noi totdeauna va fi tensiunea mocnind, a acelei supărări, oricât de mult, în revederi, ne-am abate de la teme angajante în direcţii opuse.
Mai bine ar fi să nu greşim, dar erare humanum est.
Prin urmare, va fi necesar să ne împăcăm, după o recunoaştere sinceră, a fiecărei participări negative şi să evităm contradicţia degeaba.
Sau într-un caz de istorie naţională: niciodată nu vom uita dominaţia otomană, însă astăzi, în vederile altui mileniu faţă de atunci, a avea relaţii juste cu Turcia reprezintă un act de rafinament diplomatic.
În concluzie, dacă nu putem evita greşeala, măcar să nu rămânem în complexul ei, să trecem peste ea, pentru că viaţa nu se împiedică de nimic.
Fii primul care comentează