dedicata Majestatii sale, Iisus Hristos de Romania

A fost o mare, în pustii,

Care cu peştii ei, vorbea,

Şi-avea şi stelele, copii,

Şi-asemeni lor, era o stea…

Creştea milenii, într-o zi,

Şi tot mai bună, se-ntindea,

Să mângâie împărăţii

Fără alean, în albia sa…

Dar Marii Regi, din galaxii,

Temându-se că le va lua

Supuşii, cât va vieţui,

Au dat-o Sorilor, s-o bea …

Se spune –n basmele târzii,

Că marea, înghiţită-n foc,

Cătând oceanul ei, ieşi

Să-şi strângă peştii-n cer, la loc…

Iar binele i-a  fost: a fi,

A vindeca şi a preda,

Şi –n veşnicia celor vii,

A te sluji,  cu viaţa sa…

19 februarie 2010

Jianu Liviu-Florian