Mănăstirea Prislop, cunoscută şi sub numele “Silvaş” este situată intr- un peisaj mirific, la 13 km de Haţeg. Prima atestare în documente a mănăstirii , a fost făcută în anul 1360. În decursul a 7 secole de existenţă , Mănăstirea Prislop este unul dintre cele mai importante lăcaşe de cult ortodox din Transilvania, ea are un rol cultural extrem de important in viaţa rom’nilor transilvăneni. Actuala mănăstire datează de la sfârşitul secolului al XIV – lea şi a fost construită din piatră, în plan trionic, cu turla pe naos, cu o arhitectură specifică bisericilor din româneşti.
Mănăstirea a fost ctitorită de: Părintele Nicodim venit din Ţara Românească de la Tismana şi Vodiţa fiind primul ctitor, Domniţa Zamfira fiica domnitorului Moise Bsarab , despre ea se spune, că sa vindecat bând apă din iyvorul tămăduitor din curea mănăstirii, ea fiind al doilea ctitor, Părintele Arsenie Boca în anul 1948 când a venit la mănăstire , aceasta fost reorganizată, reconstruită şi pictată, el fiind al treilea ctitor.
Un mare Sihastru de la Prislop, care a rămas în sufletele credincioşilor din Ţara Haţegului ş i din întreaga ţară, este Ioan de la Prislop, în tradiţia locală fiind cunoscut sub numele de “ Sfântul Ioan de la Silvaş”. Amintirea sa a rămas vie în tradiţia orală a mănăstirii cât şi într-o cronică anonimă, în versuri, compusă de localnici, scisă în secolele XVII- XVIII denumită: ‘ Plângerea Sfintei Mănăstiri a Silvaşului din eparhia Haţegului din Prislop”. El a fost canonizat în 20-21 iunie 1992 şi se prăznuieşte la 13 septembrie.
Pentru restaurarea mănăstirii, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan la adus personal pe Ieromonahul Arsenie Boca , de la Mănăstirea de Sus pe 25 noiembrie 1948. Până în anul 1989 Arsenie Boca rămâne în mănăstire , an în care a si plecat la Dumnezeu. El personal a sculptat catapleasma şi a făcut mai multe renovări a bisericii şi a celorlalte clădiri.
La intrarea în mănăstire găsim o poartă, cioplită de însuşi Părintele Arsenie Boca, în 1952 el a zidit o clopotniţă pe sânca unui deal , ca o sinteză intre arhitectura bisericilor din lemn maramureşene şi a celor de pe muntele Athos.
În apropierea Chiliei Sfântului Ioan, găsim locul de odihnă al Părintelui Arsenie . În cei 41 de ani petrecuţi la mănăstire părintele a pictat foarte multe icoane, fresce extrem de valoroase si a adus o imagine stralucitoare mănăstirii, de care se bucură mii de creştini români cât şi foarte mulţi creştini de peste hotare.
Fii primul care comentează