Singur m-apuc să bag lemne în sobă.
E casa rece.
Eram ajutat până acum, de soartă
să mă încălzesc la geamul
cosmosului
din privirea ei.
Amuțind în urma despărțirii,
am trecut peste colina durerii
și am căzut în mijlocul
treburilor gospodărești,
fără colac de salvare.
Vai!
Golul
din verighetă ce n-aș fi dat să mă absoarbă!
Ca un deget să fi stat eu cuminte în căsnicie,
încercuit de aur.
Fii primul care comentează