
Poem bizar
În sat, s-a aprins lumina. Toți au crezut că e de la mintea lor și au început, în dimineți, să se laude unul pe altul. Fenomenul m-a prins și pe mine. În fața oglinzii, nu […]
În sat, s-a aprins lumina. Toți au crezut că e de la mintea lor și au început, în dimineți, să se laude unul pe altul. Fenomenul m-a prins și pe mine. În fața oglinzii, nu […]
Ascult nimfe, în alb pregătite, ele îmi cântă inspirația de la ce ia foc. În sat, întrevăd fântâna solită pe care o tulbură ușor picătura de ploaie sau nuiaua scăpată în apă, din ciocul […]
Într-un fapt ca alergatul pe străzi, se consumă detalii diverse, unele privesc sufletul alergătorului, altele, din afară, contrazic tot ce interiorul subiectului vrea să fie repetat. Fluxul privirii celui în fugă a împins bârna din […]
Mai întâi de casă, în loc să-i închidă jaluzelele, să n-o doară ochii de roșeața amurgului, oamenii își fac mari griji pentru vite. Casa rămâne cu sufletul supărat, când ei își duc vitele […]
Când semne de întrebare iau de umeri pe conte și-l izbesc de pereții duri ai propriului trup, mai apare în oglinzi o tristețe fără nume. O față ce n-așteaptă, pentru deșteptarea din timp, un duh […]
În zilele când nu muncesc, noaptea am remușcări și singura alinare: de mâine voi încerca să mă ridic în propria-mi conștiință, scriind și lecturând. Citesc un rând sau o strofă. Plăcerea de a scrie se […]
Sunt multe etichete aruncate de Dumnezeu în lume. Omenirea inconștientă aleargă să le ocupe. Cum poți spune că trăiești cu adevărat fericirea, dacă speranța în mai bine moare în ultima clipă? Totul e un fals, […]
Dacă ar fi să mă refer la inimă, aș spune că trăind prin ea, devin captiv de mai multe ori: o dată, că existența mea se consumă tenebros, între ziua frumoasă ridicată pe lângă fereastră, […]
O fotografie te-a cuprins cu brațe nevăzute și te-a smuls realității, fixându-te în retinele proprii, pentru a te mira de tine însuți. Fiindcă nu-ți place fața, spui, cum vorbesc și alții, că nu ești fotogenic. […]
În asaltul umbrelor, stă un conte și zărește, în colțul mesei, un coif. Se întreabă contele: Gândește coiful cu mintea din capul pe care l-a apărat de săbii? Ce este în coif? – Un adânc […]
Bietul târnăcop pierzându-și capul în scânteieri de piatră! Lucrătorul se socotește el însuși efectul suprem al zbuciumului de unealtă.
Observam cum oamenii pot fi înlocuiți de cuvinte. Bunăoară, străbunicul meu: Păzește-ți grădinile! Se zbate în pământul lor un nerv de primăvară, măcar puțin teritoriu să fie neocupat de zbor; altfel, ceea ce vom […]
Până la școală, încet am învățat mersul pe bicicletă. O pată de rugină pe aripa din spate părea o favoare a cunoașterii din vreme a tenebrelor. Celorlalți puști atenția le era ocupată de zgomotul […]
La fiecare pas, trecutul se desface dinaintea mea, cu toată adâncimea lui. Soarele deformează cu flacăra îngerii de pe dealuri. Pe scările Universității, clipești o dată din ochi, iubito, m-ai zărit pitit în mintea ta, […]
Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea, în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse de litere, fiecare în parte. „S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat de […]
Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea, în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse de litere, fiecare în parte. „S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat de […]
El, trăgând apă din fântână, tot uitându-se în răsfrângeri, și-a făcut o părere despre el însuși în care a crezut atât de mult, încât opinia a început să-l înlocuiască. Era o părere de rob…
Din zborul pe boltă ajunge în răsfrângere pasărea albă. Umbra-i se lasă pe stradă, ca în brațele unor țigani, acordeonul de marcă. Atâta compresie a piesei pentru un sunet care se risipește pe stradă în […]
O, timp, venit să dai cu oiștea-n gard în fiecare dimineață, acoperă poporul cu nimbul tău feeric! Cu aceasta, la rându-i, călărețul a rămas înregistrat în inimi: zbura lăsând în urmă, surprinzătoare linii. Dar, în […]
Ce-i lipsește unei păsări acum în seară? În zbor își spune supărarea, cum eu, în mersul prin cameră, și se duce în peisaj, pe vântul speranței, ca un zmeu tras de copil. Îmi pun mâna […]
Am aruncat în joacă pe stradă un cuvânt care s-a holbat la vitrine. S-a făcut puțină lumină în capul băiatului de la farmacie. Îndrăgostiții au uitat, în discuții, luna aprinsă, până când aceasta a ars. […]
Aș vrea să cobor, în imperiul unei minuni, la scară minusculă, liliputan să fiu, din pânzele păianjenilor (care au invadat un pod părăsit), să înfirip vele pentru nava de carton, construită cu brațe de copil […]
Potcoave sfârâind au zburat spre mine. Când am întors capul, m-a lovit în spate Osman. Conștientizând că pașa a trăit acum sute de ani, m-am convins că lovitura de iatagan a fost abstractă, iar potcoava […]
Mi-e somn, aș spune, dar mi-e teamă de vis. Îmi pun pe cap fesul de vajnic don Quijote și râd înspre acei prunci din pântecele materne, care-și consimt pasul lovind cu piciorul marginea dintre naștere […]
De mâine, am spus, se prăbuşesc zăvoare. Şi lucrurile-n casă au tăcut. Şi se duceau în amintiri la moară, străbunii mei cu saci rotunzi de grâu. Obrazul tău s-a luminat atunci. Pe el, veioza a […]
Copyright © 2025 | MH Magazine WordPress Theme de MH Themes