Poemul din fiecare zi
Poem bizar
În sat, s-a aprins lumina. Toți au crezut că e de la mintea lor și au început, în dimineți, să se laude unul pe altul. Fenomenul m-a prins și pe mine. În fața oglinzii, nu […]
Poemul din fiecare zi
Poemul din fiecare zi
Un val de comunicare
Ascult nimfe, în alb pregătite, ele îmi cântă inspirația de la ce ia foc. În sat, întrevăd fântâna solită pe care o tulbură ușor picătura de ploaie sau nuiaua scăpată în apă, din ciocul […]
Poemul din fiecare zi
Decizie definitivă (Din caiete vechi)
Într-un fapt ca alergatul pe străzi, se consumă detalii diverse, unele privesc sufletul alergătorului, altele, din afară, contrazic tot ce interiorul subiectului vrea să fie repetat. Fluxul privirii celui în fugă a împins bârna din […]
Poemul din fiecare zi
Soluție la monotonie (poem inedit, deși vechi de unsprezece ani)
Mai întâi de casă, în loc să-i închidă jaluzelele, să n-o doară ochii de roșeața amurgului, oamenii își fac mari griji pentru vite. Casa rămâne cu sufletul supărat, când ei își duc vitele […]
Poemul din fiecare zi
Când semne de întrebare (din foi vechi)
Când semne de întrebare iau de umeri pe conte și-l izbesc de pereții duri ai propriului trup, mai apare în oglinzi o tristețe fără nume. O față ce n-așteaptă, pentru deșteptarea din timp, un duh […]
Poemul din fiecare zi
În zilele când nu muncesc (din foi vechi)
În zilele când nu muncesc, noaptea am remușcări și singura alinare: de mâine voi încerca să mă ridic în propria-mi conștiință, scriind și lecturând. Citesc un rând sau o strofă. Plăcerea de a scrie se […]
Poemul din fiecare zi
Cugetare simplă
Sunt multe etichete aruncate de Dumnezeu în lume. Omenirea inconștientă aleargă să le ocupe. Cum poți spune că trăiești cu adevărat fericirea, dacă speranța în mai bine moare în ultima clipă? Totul e un fals, […]
Poemul din fiecare zi
Mărturisire
Dacă ar fi să mă refer la inimă, aș spune că trăind prin ea, devin captiv de mai multe ori: o dată, că existența mea se consumă tenebros, între ziua frumoasă ridicată pe lângă fereastră, […]
Poemul din fiecare zi
Poem nou din pagini vechi
O fotografie te-a cuprins cu brațe nevăzute și te-a smuls realității, fixându-te în retinele proprii, pentru a te mira de tine însuți. Fiindcă nu-ți place fața, spui, cum vorbesc și alții, că nu ești fotogenic. […]
Poemul din fiecare zi
Pauza romantica intr-un veac precipitat
În asaltul umbrelor, stă un conte și zărește, în colțul mesei, un coif. Se întreabă contele: Gândește coiful cu mintea din capul pe care l-a apărat de săbii? Ce este în coif? – Un adânc […]
Poemul din fiecare zi
Gluma buna
Bietul târnăcop pierzându-și capul în scânteieri de piatră! Lucrătorul se socotește el însuși efectul suprem al zbuciumului de unealtă.
Poemul din fiecare zi
În fiecare zi, trăiesc impresii noi
Observam cum oamenii pot fi înlocuiți de cuvinte. Bunăoară, străbunicul meu: Păzește-ți grădinile! Se zbate în pământul lor un nerv de primăvară, măcar puțin teritoriu să fie neocupat de zbor; altfel, ceea ce vom […]
Poemul din fiecare zi
Pata de rugină
Până la școală, încet am învățat mersul pe bicicletă. O pată de rugină pe aripa din spate părea o favoare a cunoașterii din vreme a tenebrelor. Celorlalți puști atenția le era ocupată de zgomotul […]
Poemul din fiecare zi
Reflexii adânci
La fiecare pas, trecutul se desface dinaintea mea, cu toată adâncimea lui. Soarele deformează cu flacăra îngerii de pe dealuri. Pe scările Universității, clipești o dată din ochi, iubito, m-ai zărit pitit în mintea ta, […]
Poemul din fiecare zi
Poem din păcate, nedus la capăt (variantă)
Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea, în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse de litere, fiecare în parte. „S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat de […]
Poemul din fiecare zi
Poem din păcate, nedus la capăt
Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea, în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse de litere, fiecare în parte. „S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat de […]
Poemul din fiecare zi
Gluma lirica
El, trăgând apă din fântână, tot uitându-se în răsfrângeri, și-a făcut o părere despre el însuși în care a crezut atât de mult, încât opinia a început să-l înlocuiască. Era o părere de rob…
Poemul din fiecare zi
Pastelul de azi
Din zborul pe boltă ajunge în răsfrângere pasărea albă. Umbra-i se lasă pe stradă, ca în brațele unor țigani, acordeonul de marcă. Atâta compresie a piesei pentru un sunet care se risipește pe stradă în […]
Poemul din fiecare zi
Destinul postum al unui cavaler (poem avangardist)
O, timp, venit să dai cu oiștea-n gard în fiecare dimineață, acoperă poporul cu nimbul tău feeric! Cu aceasta, la rându-i, călărețul a rămas înregistrat în inimi: zbura lăsând în urmă, surprinzătoare linii. Dar, în […]
Poemul din fiecare zi
Hansel și Gretel – variantă personală, I
Ce-i lipsește unei păsări acum în seară? În zbor își spune supărarea, cum eu, în mersul prin cameră, și se duce în peisaj, pe vântul speranței, ca un zmeu tras de copil. Îmi pun mâna […]
Poemul din fiecare zi
Sunt poet în fiecare zi
Am aruncat în joacă pe stradă un cuvânt care s-a holbat la vitrine. S-a făcut puțină lumină în capul băiatului de la farmacie. Îndrăgostiții au uitat, în discuții, luna aprinsă, până când aceasta a ars. […]
Poemul din fiecare zi
Suprafața minte
Aș vrea să cobor, în imperiul unei minuni, la scară minusculă, liliputan să fiu, din pânzele păianjenilor (care au invadat un pod părăsit), să înfirip vele pentru nava de carton, construită cu brațe de copil […]
Poemul din fiecare zi
Când prietena mea și-a făcut iubit
Potcoave sfârâind au zburat spre mine. Când am întors capul, m-a lovit în spate Osman. Conștientizând că pașa a trăit acum sute de ani, m-am convins că lovitura de iatagan a fost abstractă, iar potcoava […]
Poemul din fiecare zi
Poemul de astă-iarnă
Mi-e somn, aș spune, dar mi-e teamă de vis. Îmi pun pe cap fesul de vajnic don Quijote și râd înspre acei prunci din pântecele materne, care-și consimt pasul lovind cu piciorul marginea dintre naștere […]
Poemul din fiecare zi
Fragment ludic
De mâine, am spus, se prăbuşesc zăvoare. Şi lucrurile-n casă au tăcut. Şi se duceau în amintiri la moară, străbunii mei cu saci rotunzi de grâu. Obrazul tău s-a luminat atunci. Pe el, veioza a […]