Se cumpără şi pietrele din praştii,
Se cumpără şi omul de consum,
Nu se mai ştie de ce caşti, sunt caştii,
Şi ce păcat au cărnile de tun –
Cu ochi cărpiţi, ajungem la serviciu,
Ca să cârpim o lume, la nădragi,
Ne-am interna demult, într-un ospiciu,
Dar cei ce vin, ne sunt atât de dragi…
Şi-avem demult nevoie de bastoane,
Dar ne învârt, cuminţi, aceleaşi chei –
Muncim pe tinichele, sau banane,
Civilizaţii lumii cimpanzei –
Se schimbă fără de istov decorul,
Suntem roboţii fără de cusur,
Real, ni se promite viitorul,
dar virtual, rămânem rupţi in cur –
Energici, aruncăm, poate, cu pietre –
Şi spargem geamul nopţii de cristal –
De suntem paria lui to be, sau etre,
Măcar, dacă e bal, să fie bal –
Şi nici nu se mai ştie ce rost are
Şi viaţa asta, veşnică, de dus –
La un chibrit, sau la o lumânare,
Orbim spre Răsărit, sau spre Apus –
Şi nici în ceruri nu e mare brânză –
Sunt demonstraţii zilnic, chiar şi-n Rai –
Ca unii porci au prea multă osânză,
Şi dracii care suntem, n-au mălai…
Şi parcă totul nu e bun, sau este,
Şi parcă totul e nebun, sau nu –
Cum nu trâim ca să ne dăm de veste…:
Că-ţi sunt în suflet, şi-ntr-al meu, eşti tu.
16 ianuarie 2012
Fii primul care comentează