Si cum spuneai, Bădie dragă,
Să nu luăm lumea prea-n serios –
Că e de râs, şi e de şagă –
Şi nu-i de suflet, ci de os –
Şi făr’de os, şi-un suflet, parcă,
N-ar suferi aşa frumos –
Doar amândouă, într-o barcă,
Când râd, când plâng, prea păcătos –
Pe lume, veşnic, e un teatru –
Dar e şi-un joc de lapte-gros –
Numai că laptele e acru,
Şi-i călărit cel mai milos –
Cel Mare, veşnic, e călare,
Cel mic, în mare,-i călărit,
Şi ştiu, Bădie, că te doare,
Dar asta-i Lumea de iubit –
Şi ştiu, Bădie, că-ţi sunt frate,
Şi că mi-eşti frate, şi mă duci
Acolo unde ţara bate
În două inimi de haiduci…
17 ianuarie 2012

Fii primul care comentează